Pentru cei interesaţi de subiecte precum drepturile de autor, internet liber, politici PP şi alte discuţii piratereşti recomandǎm urmǎtoarele materiale de informare audio:

Pirate Party Radio

Pirate Party Radio este o emisiune radio sǎptǎmânalǎ ce trateazǎ ştiri ce ţin de politica Piraţilor, şi anume reforma copyrightului, libertatea informaţiei, dreptul la viaţǎ privatǎ, neutralitatea internetului sau guvernare deschisǎ. Emisiunea este produsǎ de RantMedia, organizaţie de media independentǎ, şi este moderatǎ de James O’Brien (Cimmerian), fondatorul RantMedia. Radio PP este programul radiofonic oficial al Partidului Piraţilor din Canada şi al celui din Statele Unite, şi este transmis în fiecare joi online. De asemenea, toate episoadele se gǎsesc pe pagina oficialǎ, iar ultimul episod poate fi ascultat oricând prin streaming.

Pirate Podcast

Pirate Podcast reprezintǎ o serie de înregistrǎri fǎcute de cǎtre Eric Priezkalns, unul dintre fondatorii Partidului Piraţilor din Marea Britanie (PPUK), ce trateazǎ politica PP. Momentan, Pirate Podcast cuprinde 5 interviuri interesante, şi anume, cu Andrew Robinson, liderul PPUK, cu Samir Allioui, preşedintele PP Olanda şi co-preşedinte interimar PP Internaţional, cu Boris Turovskii, membru PP Rusia şi PP Germania, şi candidat (atunci) la preşedenţia  PPI precum şi ultimele 2 cu candidaţii PPUK la alegerile legislative din Marea Britanie ce vor avea loc pe 9 mai a.c. Înregistrǎrile se gǎsesc şi pe saitul Apple iTunes.

Dacǎ mai cunoaşteţi şi alte asemenea podcasturi/emisiuni, lǎsaţi-ne un mesaj, aici sau pe forum.

Organizaţia Reporteri Fǎrǎ Frontiere au declarat data de 12 martie “Ziua Internationala Anti-Cenzura On-line“, şi cu aceastǎ ocazie au fost organizate evenimente pentru a promova ideea unui internet liber şi necenzurat. De asemenea, s-a pus accent pe faptul cǎ, prin facilitrea liberului schimb de informaţii şi idei, Internetul a devenit o forţǎ a democraţiei, şi drept urmare, din ce în ce mai multe guverne doresc sǎ implementeze mǎsuri de control al spaţiului virtual.

Cu ocazia acestei zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere au publicat articolul “Web 2.0 versus Control 2.0″ în care apare şi lista “Inamicilor internetului în 2010“, statele cele mai nocive din punct de vedere al libertǎţilor on-line, state precum China, Myanmar, Coreea de Nord, Turkmenistan, Cuba sau Vietnam. Articolul detaliazǎ modul în care aceste ţǎri cenzureazǎ opiniile critice, filtreazǎ conţinutul on-line şi aresteazǎ disidenţi virtuali (doar anul acesta au fost încarceraţi 120 de bloggeri), în contrast puternic cu unele ţǎri (precum Finlanda), unde internetul este recunoscut ca un drept fundamental, ca sǎ nu mai vorbin de libertatea de opinie, a presei sau dreptul la viaţǎ privatǎ. Pe lângǎ lista ţǎrilor represive, R.F.F. au mai identificat şi un numǎr de ţǎri ce prezintǎ o tendinţe similare, de limitare a internetului, printre care se aflǎ şi ţǎri democratice precum Australia şi Coreea de Sud, semn cǎ nici ţǎrile dezvoltate nu au scǎpat de riscul cenzurii on-line. Aceste ţǎri sunt clasate ca fiind “Sub supraveghere“.

Pe lângǎ toate acestea, cu ocazia aceleiaşi zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere, în colaborare cu Google, au acordat Premiul Netizen*, creatorilor saitului iranian Change for Equality, sait care militezǎ pentru schimbarea legislaţiei iraniene discriminatorii la adresa femeilor, şi care a devenit un sprijin pentru activistele anti-regim ce se opun autoritǎţilor de la Teheran.

Meritǎ menţionat şi faptul, cǎ datoritǎ impactului pe care l-au avut noile tehnologii virtuale în lupta pentru democraţie, anul acesta Internetul a fost nominalizat, pe lângǎ alţi 236 de candidaţi, pentru Premiul Nobel pentru Pace, nominalizare sprijinitǎ de Shirin Ebadi – cea care a primit premiul în 2003 – precum şi Nicholas Negroponte. Dat fiind impactul Revoluţiei Twitter din Moldova, precum şi a amplelor mişcǎri post-electorale de stradǎ din Iran, organizate tot prin mediul on-line, este uşor de înţeles de ce unii doresc sǎ acorde internetului Premiul Nobel, iar alţii doresc sǎ-l lege în lanţurile cenzurii, în spatele a cât mai multe filtre şi cât mai multe sisteme de monitorizare.

Vicepreşedintele Google, David Drummond, a remarcat, cu ocazia decernǎrii Premiului Netizen faptul cǎ ne aflǎm la un moment critic în dezvoltarea internetului: “Cu toţiii avem de ales. Putem sǎ permitem implementarea şi proliferarea globalǎ a politicilor represive, sau putem sǎ facem faţǎ acestor provocǎri şi sǎ susţinem dreptul fundamental la liberǎ exprimare”

*) Netizen – cetǎţean al internetului, netǎţean(?)

Vezi şi:

Informaţii detaliate despre fiecare “inamic al Internetului” [click aici]

VIDEO: Jean-Francois Julliard, secretar-general al RFF despre ziua de 12 martie, Ziua Internationala Anti-Cenzura On-line [click aici]

VIDEO: Manifestul de susţinere a Internetului pt Premiul Nobel pt Pace [click aici]

Surse: Reporteri Fǎrǎ Frontiere, blogs.journalism.co.uk, GadgetRepublic, GoogleBlog

Parlamentul European a votat ieri – 10 matie 2010 – o rezoluţie prin care cere Comisiei sǎ facǎ publice toate documentele legate de negocierile tratatului ACTA, în vedera unei transparenţe totale şi pentru a se respecta principiile democraţiei. Europarlamentarii au adoptat rezoluţia cu un scor quasi-unanim, de 633 pentru, 13 împotrivǎ şi 16 abţineri.

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

Într-un articol precedent menţionam faptul cǎ în Spania utilizatorul nu este în pericolul de a fi deconectat, acest stat refuzând adoptarea unei legislaţii de tip “3 lovituri”. Însǎ în acelaşi timp, sub presiunea organelor de gestionare a drepturilor de autor, guvernul de la Madrid a înaintat un proiect de lege ce doreşte sǎ faciliteze închiderea saiturilor de file-sharing fǎrǎ existenţa prealabilǎ a vreunui ordin judecǎtoresc.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak

Se pare cǎ în Europa existǎ guverne care înţeleg cǎ deconectarea de la Internet nu este o soluţie dezirabilǎ atunci când e vorba de protearea legii drepturilor de autor. Douǎ din statele care nu vor introduce legi de tip “3 lovituri”, precum legea Hadopi din Franţa sau viitoarea legea din Marea Britanie, sunt Spania şi Germania.

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor, CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ. Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Surse: ZeroPaid, Billboard.biz şi PP.de

Legea în baza căreia statul ne califica drept terorişti şi primea dreptul de a păstra înregistrări ale vieţii noatre private a fost atacată la Curtea Constituţională. Aceasta a decis la 8 octombrie admiterea excepţiei invocate, urmând ca textul deciziei şi motivarea sa să fie făcute publice în curând. Este un prim pas spre normalitate, un prim pas care probabil nu va scăpa nepedepsit.  Aşa cum vă mai spuneam, Legea nr. 298/2008 este de fapt transpunerea în legislaţia naţională a unei directive europene, directivă pe care politicienii nostrii au acceptat-o aşa cum era,  din ignoranţă. Ce va urma, dupa publicarea deciziei Curţii Constituţionale, este reacţia politicienilor şi a sistemului lor corupt, respectiv emiterea unei noi legi. Vom fi aici şi nu ne vom limita doar la a vorbi despre asta. Nu trebuie să permitem niciodată ca aşa ceva să se repete.

Scriem şi noi acum, la câteva luni de la intrarea ei  în vigoare, despre Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice.

Desigur, motivaţia tipică a autorităţilor, atunci când dau o lege pe care nici ei nu o înţeleg (oare câţi parlamentari cred că Internetul e o boală?), este că legea era necesară pentru că trebuia să transpunem Directiva 2006/24/CE privind retinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.

Înainte să ne enervăm cu informaţii despre supravegherea de tip comunisto-securist la care suntem supuşi şi să începem să credem că trăim în Matrix, e bine să ştim toţi, în calitate de cetăţeni europeni, că statele membre au dreptul de a cere exceptări, derogări de la directive sau chiar modificarea acestora. Dacă în Parlament erau oameni informaţi, ştiau că nu trebuie să repetăm ca papagalii directivele. Aveam posibilitatea de a respecta Constituţia şi de a apăra drepturile fundamentale ale cetăţenilor acestui stat, păcat că nu are încă cine să o facă.

Citeşte întregul articol