Pentru cei interesaţi de subiecte precum drepturile de autor, internet liber, politici PP şi alte discuţii piratereşti recomandǎm urmǎtoarele materiale de informare audio:

Pirate Party Radio

Pirate Party Radio este o emisiune radio sǎptǎmânalǎ ce trateazǎ ştiri ce ţin de politica Piraţilor, şi anume reforma copyrightului, libertatea informaţiei, dreptul la viaţǎ privatǎ, neutralitatea internetului sau guvernare deschisǎ. Emisiunea este produsǎ de RantMedia, organizaţie de media independentǎ, şi este moderatǎ de James O’Brien (Cimmerian), fondatorul RantMedia. Radio PP este programul radiofonic oficial al Partidului Piraţilor din Canada şi al celui din Statele Unite, şi este transmis în fiecare joi online. De asemenea, toate episoadele se gǎsesc pe pagina oficialǎ, iar ultimul episod poate fi ascultat oricând prin streaming.

Pirate Podcast

Pirate Podcast reprezintǎ o serie de înregistrǎri fǎcute de cǎtre Eric Priezkalns, unul dintre fondatorii Partidului Piraţilor din Marea Britanie (PPUK), ce trateazǎ politica PP. Momentan, Pirate Podcast cuprinde 5 interviuri interesante, şi anume, cu Andrew Robinson, liderul PPUK, cu Samir Allioui, preşedintele PP Olanda şi co-preşedinte interimar PP Internaţional, cu Boris Turovskii, membru PP Rusia şi PP Germania, şi candidat (atunci) la preşedenţia  PPI precum şi ultimele 2 cu candidaţii PPUK la alegerile legislative din Marea Britanie ce vor avea loc pe 9 mai a.c. Înregistrǎrile se gǎsesc şi pe saitul Apple iTunes.

Dacǎ mai cunoaşteţi şi alte asemenea podcasturi/emisiuni, lǎsaţi-ne un mesaj, aici sau pe forum.

Doi profesori de economie, Pablo Fernández şi Michele Boldrin, se alǎturǎ numeroaselor voci critice la adresa proiectului de lege anti-piraterie, lege iniţiatǎ de guvernul spaniol, şi care include posibilitatea opririi saiturilor de BitTorrent fǎrǎ un ordin judecǎtoresc, asta dupǎ ce partajarea cu scopuri necomerciale fusese declaratǎ de judecǎtori ca fiind legalǎ.

Cei doi profesori susţin într-un raport [pdf] – publicat de Fundaţia pentru Studii Economice Aplicate sau Fedea – cǎ mǎsurile propuse sunt “inutile şi ineficiente în apǎrarea artiştilor, fiind deja o formǎ desuetǎ de combatere a pirateriei”. Aceştia considerǎ cǎ aceastǎ legislaţie este în beneficiul caselor de discuri şi a marilor muzicieni, dar “în detrimentul utilizatorilor şi artiştilor pe cale de afirmare” adǎugând cǎ ar fi mult mai eficient dacǎ industria multimedia ar explora noi modalitǎţi de business în loc sǎ ţinǎ cu toatǎ forţa de un model depǎşit. “Internetul a schimbat terenul de joc, iar acum existǎ noi reguli ce permit o reducere substanţialǎ a drepturilor de autor” a mai subliniat profesorul Pablo Vazquez, membru al Fedea, concluzie susţinutǎ şi de Partidul Piraţilor.

Pentru un strop de ironie, şi pentru a arǎta cât de încetǎţenitǎ este practica partajului de fişiere în Spania, trebuie sǎ menţionǎm faptul cǎ în timp ce Guvernul pregǎteşte legea anti-piraterie, angajaţii din cadrul aparatului guvernamental descarcǎ de pe net fǎrǎ stres, mai ales cei de la Apǎrare, Educaţie sau Culturǎ. Pǎcat cǎ marile corporaţii preferǎ sǎ priveascǎ piraţii ca nişte infractori, în loc sǎ-i abordeze ca pe nişte posibili clienţi (cum fac unii în industria gamingului).

Surse: TorrentFreak 1 & 2, El Pais, El Mundo

Vezi şi:

Spania refuzǎ legea celor 3 lovituri

Hacktivism spaniol şi Manifestul Drepturilor Internautului

Parlamentul European a votat ieri – 10 matie 2010 – o rezoluţie prin care cere Comisiei sǎ facǎ publice toate documentele legate de negocierile tratatului ACTA, în vedera unei transparenţe totale şi pentru a se respecta principiile democraţiei. Europarlamentarii au adoptat rezoluţia cu un scor quasi-unanim, de 633 pentru, 13 împotrivǎ şi 16 abţineri.

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

Motto: “Il est interdit d’interdire” (“Este interzis sǎ interzici”) – slogan, mai ’68

Franţa, se pare, suferǎ de o dozǎ dulce de ironie, dat fiind faptul cǎ rata pirateriei în ţarǎ este aproape dublǎ faţǎ de alte ţǎri din UE (49% faţǎ de 26% în Marea Britanie sau 27% în Germania), în timp ce nu demult a fost adoptatǎ una din cele mai restrictive legi antipiraterie din lume: celebra lege Hadopi (revizuitǎ şi numitǎ oficial Legea Creaţiei şi Internetului).

Deşi legea intrǎ în vigoare abia în aprilie, se pare cǎ tineretul francez percepe deja partajarea ca un fenomen taboo, ce devine atractiv tocmai pentru cǎ este supus unei prohibiţii. Astfel, tinerii francezi au transformat pirateria într-un “sport naţional” şi se întrec într-un joc de-a “cine sparge cel mai repede programul cel mai complicat”, potrivit ZeroPaid.

Dat fiind faptul cǎ existǎ numeroase modalitǎţi de a ocoli filtrele anti-piraterie, şi “nu trebuie sǎ fii un geniu” sǎ piratezi programe, dupǎ cum declarǎ un student francez, guvernul de la Paris se va trezi cǎ tot efortul sǎu de a stopa pirateria va fi fost în van. Mai ales cǎ datele aratǎ, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Rennes, cǎ de când a fost introdusǎ legea Hadopi, piraţii au trecut pur şi simplu de la sisteme peer-2-peer la servicii de tip cyberlocker (Rapidshare sau Megaupload) – servicii ce nu intrǎ sub incidenţa legii -, dar pirateria n-a scǎzut, ci dimpotrivǎ…

Surse: Zeropaid, Numerama via TorrentFreak

Într-un articol precedent menţionam faptul cǎ în Spania utilizatorul nu este în pericolul de a fi deconectat, acest stat refuzând adoptarea unei legislaţii de tip “3 lovituri”. Însǎ în acelaşi timp, sub presiunea organelor de gestionare a drepturilor de autor, guvernul de la Madrid a înaintat un proiect de lege ce doreşte sǎ faciliteze închiderea saiturilor de file-sharing fǎrǎ existenţa prealabilǎ a vreunui ordin judecǎtoresc.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak

Se pare cǎ în Europa existǎ guverne care înţeleg cǎ deconectarea de la Internet nu este o soluţie dezirabilǎ atunci când e vorba de protearea legii drepturilor de autor. Douǎ din statele care nu vor introduce legi de tip “3 lovituri”, precum legea Hadopi din Franţa sau viitoarea legea din Marea Britanie, sunt Spania şi Germania.

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor, CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ. Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Surse: ZeroPaid, Billboard.biz şi PP.de

Potrivit Wikipedia, Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA, în românǎ: Tratatul Comercial Anti-Contrafacere) este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de copyright”. O problemǎ majorǎ cu acest tratat este gradul ridicat de secretomanie a celor care negociazǎ. În opoziţie flagrantǎ cu principiile democraţiei deschise, negocierile sunt secrete, şi, la fel ca negocierile autohtone cu ORDA, menţionate în postul precedent, lipseşte vocea societǎţii, adicǎ a consumatorilor.

Totuşi, din când în când, pǎrţi din document scapǎ pe internet, cum s-a întâmplat şi pe data de 3 noiembrie a.c., însǎ ceea ce transpirǎ din aceste negocieri dau motive serioase de îngrijorare. Tratatul preia modalitǎţile de luptǎ antipiraterie ale RIAA şi MPAA, şi ele active în negocieri, cerând  o politicǎ globalǎ de tip “3 lovituri”, evident fǎrǎ necesitatea unei hotǎrâri judecǎtoreşti; de asemenea deţinǎtorii de copyright au dreptul sǎ cearǎ retragerea oricǎrui material, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ întradevǎr posedǎ drepturile de autor.

În toatǎ aceastǎ politicǎ, cei mai afectaţi sunt providerii de net şi publicul (consumatorii). Presiunea exercitatǎ asupra providerilor este imensǎ, datoritǎ faptului cǎ se specificǎ responsabilitatea lor pentru orice încǎlcare a legii copyrightului de cǎtre clienţii lor. Astfel, un litigiu între un deţinǎtor de drepturi şi un internaut se rǎsfrânge şi asupra unui terţ, providerul de net, care devine astfel pǎrtaş la actul de piraterie, şi poate astfel suferi penalizǎri. Viziunea despre provideri a celor care negociazǎ pare sǎ fie “Cine nu e cu noi, e împotriva noastrǎ!”.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul cǎ publicul, şi reprezentanţii lor din societatea civilǎ, se luptǎ intens pentru ca negocierile (aflate la a şase rundǎ, în Seul) sǎ fie desecretizate pentru ca şi consumatorii sǎ poatǎ sǎ-şi aducǎ aportul şi sǎ se asigure cǎ tratatul nu le va desconsidera drepturile fundamentale (cum, în mod evident, o şi face). Organizaţia Knowledge Ecology International a trimis chiar o scrisoare deschisǎ/petiţie preşedintelui american, cerând desecretizarea tratatului, considerând atitudinea curentǎ drept unul orwellian şi o insultǎ la adresa inteligenţei consumatorului.

Surse: TorrentFreak şi FreakBits
Legat de cazul ORDA, vezi: Dilema Veche, FreshGoodMinimal, Capital.ro şi Blogul PP

Dacǎ într-un post anterior am vorbit despre parlamentarii şi opinia publicǎ opusǎ legii “celor 3 lovituri” din Marea Britanie, acum vom vorbi de alte sectoare care considerǎ cǎ aceastǎ lege, iniţiatǎ de Lordul Peter Mandelson, Secretar de Afaceri în Guvern, nu are ce cǎuta în codurile legislative din Regatul Unit.

În primul şi primul rând este vorba de providerii de net. John Petter, director în cadrul Grupului BT (British Telecom) s-a arǎtat îngrijorat de faptul cǎ implementarea acestei legi ar presupune costuri pentru provideri de 365 miliane de lire pe an, în condiţiile în care pierderile industriei muzicale datorate sunt estimate pe la 200 milioane de lire pe an (asta dacǎ fiecare melodie descǎrcatǎ este calculatǎ ca şi o pierdere). Acesta şi-a mai pus întrebarea, dacǎ utilizatorii vor beneficia de o sentinţǎ judecǎtoreascǎ înainte de a li se tǎia conexiunea sau nu. Aceaşi întrebarea şi-au pus-o şi cei de la TalkTalk, al doilea ISP din Marea Britanie ca mǎrime, susţinînd cǎ abordarea e bazatǎ pe principiul “vinovat pânǎ la proba contrarie”. Aceştia sunt chiar dispuşi sǎ-l dea în judecatǎ pe Lordul Mandelson dacǎ acesta nu revizuieşte legea pentru a elimina posibilele abuzuri asupra drepturilor umane. TalkTalk deţine mǎrcile Tiscali şi AOL precum şi saitul DontDisconnect.us.

Un alt grup de oameni care au criticat aceastǎ lege, au fost, în mod oarecum surprinzǎtor, cei care lucreazǎ în Poliţie şi Serviciile (Britanice) de Securitate – MI5 şi MI6. Aceştia susţin cǎ introducerea acestei legi va însemna o trecere în masǎ a utilizatorilor cǎtre mijloace de comunicaţii encriptate, ceea ce va face munca lor mult mai dificilǎ în mediul online. Din câte se pare, tot mai puţini vor sǎ vadǎ implementatǎ o asemenea lege abuzivǎ. Sperǎm sǎ şi obţinǎ retagerea ei.

Surse: TorrentFreak şi ZeroPaid

Thomas Anthony Watson este un membru al Parlamentului Britanic, din partea Partidului Laburist, care înţelege schimbǎrile profunde produse de internet. Este primul parlamentar britanic care sǎ aibǎ un blog şi acum câteva zile a înaintat o moţiune prin care critica o propunere legislativǎ de tip “trei lovituri”(“3 Strikes”), elaboratǎ de propriul partid. Deşi moţiunea, de tip Early Day Motion (EDM), nu are caracter coercitiv, a fost deja semnatǎ de 26 de parlamentari, si nu doar colegii lui Watson de partid, ci de pe tot spectrul politic.

Trei zile mai târziu, apComms, un grup transpartidic de parlamentari britanici, ce se ocupǎ cu analiza politicilor din domeniul telecomunicaţiilor a emis un raport care, printre altele, se pronunţa astfel vis-a-vis de legea sus-numitǎ:
“59. Considerǎm cǎ deconectarea utilizatorilor nu este deloc în concordanţǎ cu politicile care încearcǎ sǎ promoveze e-Guvernare, şi recomandǎm ca aceastǎ abordare a problemei partajǎrii ilegale de fişiere sǎ nu mai fie luatǎ în calcul”
De asemenea, raportul criticǎ companiile deţinǎtoare de drepturi de autor pt cǎ nu se adapteazǎ noilor realitǎţi, şi atrage atenţia  asupra problemei neutralitǎţii internetului, aşa-numitul Net Neutrality.

Acestor acţiuni la nivel politic, li se alǎturǎ şi opinia publicǎ din Regatul Unit, care considerǎ, în proporţie de 68%, cǎ nimeni nu ar trebui deconectat de la internet, ca pedeapsǎ, decât dacǎ este gǎsit vinovat în urma unui proces. Se pare cǎ Partidul Piraţilor din Marea Britanie are un mediu propice pentru a rǎspândi ideile mişcǎrii din care facem şi noi parte.

Documente:
Moţiunea EDM 1997
Raportul apComms

Surse: TorrentFreak 1, 2 & 3