Partidul Piraţilor, împreunǎ cu Grupul Verzilor din Parlamentul European plǎnuiesc sǎ redacteze o Cartǎ a Drepturilor Fundamentale pentru Internet.

Internetul, prin natura sa liberǎ, a permis noi modalitǎţi de interacţiune între oameni şi de contribuţie la proiecte colective. Astfel, Christian Engström, europarlamentar pirat, a anunţat cǎ doreşte ca redactarea sǎ se facǎ împreunǎ cu multitudinea de utilizatori virtuali, propunînd ca discuţia sǎ porneascǎ de la douǎ întrebǎri:

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.

Lupta pentru Amendamentul 138 din Pachetul Telecom a înregistrat o victorie parţialǎ, prin modificarea textului propus astfel încât sǎ includǎ şi garanţia cǎ orice învinuit pentru încǎlcarea legislaţiei drepturilor de autor va beneficia de un “procedurǎ echitabilǎ şi imparţialǎ” înainte de a risca sǎ i se taie conexiunea la internet.

Astfel, în urma unor negocieri între Membrii Parlamentului European, Comisia Europeanǎ şi Consiliul European, s-a ajuns la o formulǎ care sǎ satisfacǎ pǎrţile implicate. Christian Engström, europarlamentar din partea Partidului Piraţilor, a fost unul din cei care au avut un cuvânt important de spus în negocierile pentru acest compromis, declarând cǎ este mulţumit de rezultat, fiind un pas mic în direcţia cea bunǎ, adǎugând totuşi cǎ mai sunt multe de fǎcut. “Într-o societate deschisǎ şi liberǎ, nimeni nu ar trebui sǎ fie deconectat de la Internet.”

Astfel, se poate vedea cât de mult conteazǎ chiar şi o singurǎ voce a Partidului Piraţilor în Parlamentul European, însǎ Engström a mai menţionat cǎ: “Nu am fi reuşit sǎ obţinem asta fǎrǎ munca depusǎ de comunitatea de activişti on-line. An demonstrat faptul cǎ oamenii obişnuiţi pot face ceva dacǎ lucreazǎ împreunǎ. Şi asta este doar începutul. Comunitatea de internauţi au început sǎ-şi arate forţa”

Surse: TorrentFreak şi Blogul lui Christian Engström (conţine forma finalǎ a textului)

În momentul în care preşedintele ceh, Vaclav Klaus a semnat Tratatul de la Lisabona, Partidul Piraţilor a mai câştigat un membru în Parlamentul European, în persoana Ameliei Andersdotter, dublându-şi prezenţa, deşi aceasta îşi va ocupa locul oficial abia pe data de 1 decembrie. Pentru a dispune de timpul necesar politicilor de la Bruxelles, Amelia a decis sǎ plece de la Universitatea din Lund, unde era studentǎ la Economie şi Spaniolǎ, şi sǎ se concentreze fulltime pe munca de europarlamentar. O datǎ cu ocuparea acestui post, Amelia Andesdotter, nǎscutǎ pe 30 august 1987, va deveni cea mai tânǎrǎ dintre parlamentarii europeni.

Partidul Piraţilor din România îi ureazǎ Mult Succes!

Dacǎ într-un post anterior am vorbit despre parlamentarii şi opinia publicǎ opusǎ legii “celor 3 lovituri” din Marea Britanie, acum vom vorbi de alte sectoare care considerǎ cǎ aceastǎ lege, iniţiatǎ de Lordul Peter Mandelson, Secretar de Afaceri în Guvern, nu are ce cǎuta în codurile legislative din Regatul Unit.

În primul şi primul rând este vorba de providerii de net. John Petter, director în cadrul Grupului BT (British Telecom) s-a arǎtat îngrijorat de faptul cǎ implementarea acestei legi ar presupune costuri pentru provideri de 365 miliane de lire pe an, în condiţiile în care pierderile industriei muzicale datorate sunt estimate pe la 200 milioane de lire pe an (asta dacǎ fiecare melodie descǎrcatǎ este calculatǎ ca şi o pierdere). Acesta şi-a mai pus întrebarea, dacǎ utilizatorii vor beneficia de o sentinţǎ judecǎtoreascǎ înainte de a li se tǎia conexiunea sau nu. Aceaşi întrebarea şi-au pus-o şi cei de la TalkTalk, al doilea ISP din Marea Britanie ca mǎrime, susţinînd cǎ abordarea e bazatǎ pe principiul “vinovat pânǎ la proba contrarie”. Aceştia sunt chiar dispuşi sǎ-l dea în judecatǎ pe Lordul Mandelson dacǎ acesta nu revizuieşte legea pentru a elimina posibilele abuzuri asupra drepturilor umane. TalkTalk deţine mǎrcile Tiscali şi AOL precum şi saitul DontDisconnect.us.

Un alt grup de oameni care au criticat aceastǎ lege, au fost, în mod oarecum surprinzǎtor, cei care lucreazǎ în Poliţie şi Serviciile (Britanice) de Securitate – MI5 şi MI6. Aceştia susţin cǎ introducerea acestei legi va însemna o trecere în masǎ a utilizatorilor cǎtre mijloace de comunicaţii encriptate, ceea ce va face munca lor mult mai dificilǎ în mediul online. Din câte se pare, tot mai puţini vor sǎ vadǎ implementatǎ o asemenea lege abuzivǎ. Sperǎm sǎ şi obţinǎ retagerea ei.

Surse: TorrentFreak şi ZeroPaid

Se pare cǎ Partidul Stângii din Suedia a pus ochii pe unele idei cu prizǎ la public din arsenalul Partidului Piraţilor, cǎci una din secţiunile noului manifest al Stângiştilor se intituleazǎ “Dreptul la existenţa privatǎ” şi este aproape identicǎ cu politicile Piraţilor Suedezi. Astfel, Partidul Stângii doreşte sǎ limiteze  dreptul statului de a-şi spiona cetǎţenii şi este un susţinǎtor al abolirii atât a legii FRA, care permite statului sǎ intercepteze convorbiri telefonice şi trafic pe internet fǎrǎ a avea un mandat judecǎtoresc, cât şi legislaţiei IPRED, directiva europeanǎ ce se ocupǎ cu modul în care legea copyrightului ar trebui impusǎ, şi care fost foarte criticatǎ. “Formarea treptatǎ a unei societǎţi a COntrolului este o realitate. Este nevoie de schimbare. Avem nevoie de libertate de micare, de protejarea integritǎţii personale”, scriu aceştia.

Liderul Partidului Piraţilor, Rick Falkvinge, recunoaşte cǎ politicile partidului sǎu au fost copiate, dar rǎmâne fidel ideilor pe în care crede, şi sprijinǎ aceastǎ acţiune. “Cred cǎ este foarte bine cǎ ideile noastre se rǎspândesc şi sunt mai multe partide care se intereseazǎ de aceste chestiuni”. Şi Falkvinge nu este îngrijorat cǎ Stânga ar putea sǎ le fure din voturi. “Pentru noi, sǎ ajungem la guvernare nu este un scop în sine. Noi vrem sǎ fie cât mai multe persoane care sǎ vorbeascǎ depre aceste probleme şi sǎ rǎspândeascǎ aceste idei. Iniţial, politicienii au ignorat aceste subiecte, şi e foarte bine cǎ sunt mai multe partide care acum le iau în considerare.”

Piratat de pe Freakbits
Vezi şi Scrisoarea Deschisǎ a lui Rick Falkvinge cǎtre Industria Muzicalǎ

Astǎzi este ziua de naştere al internetului. Au trecut 40 de ani de când douǎ calculatoare, unul la UCLA şi unul la Stanford, au fǎcut schimb de date pentru prima oara şi de atunci modul în care comunicǎm s-a transformat radical. impactul social al acestei tehnologii a fost imens, iar prin natura sa liberǎ, a stimulat creativitatea şi interactivitatea. Internautul a fost chiar declarat “Persoana anului 2006″.

Însǎ acest pilon al secolului XXI se aflǎ într-o situaţie tragicǎ. Deşi mulţi o considerǎ esenţialǎ şi indispensabilǎ în epoca informaţiei, schimbǎrile pe care le-a adus şi le aduce au însemnat şi cǎ unii trebuie sǎ se adapteze. Iar cei care se simt ameninţaţi de aceast nou grad de libertate umanǎ o amininţǎ la rândul lor. Evoluţiile pe plan politic nu sunt însǎ încurajatoare, deşi se întrevǎd, punctual şi semne pozitive.

Pe Vechiul Continent, o datǎ cu mutilarea amendamentului 138, Parlamentul European a lǎsat deschisǎ poarta abuzurilor, atât asupra utilizatorilor, care sunt trataţi ca vinovaţi înainte de a vedea vreun judecǎtor, cât şi asupra netului, care pierzând garanţia neutralitǎţii, ar putea fi vândut în pachete. Spectrul legilor de tip “trei lovituri şi ai zburat” planeazǎ, de asemenea, asupra Europei. Dupǎ ce Franţa a adoptat o asemenea lege, trecând peste vocile care o contestau, Marea Britanie vrea sǎ facǎ la fel, deşi aici numǎrul celor care o resping este şi mai mare, incluzînd parlamentari, experţi în telecomunicaţii şi chiar şi provideri de net.

Existǎ totuşi şi perspective pozitive. Peste Atlantic, în SUA, preşedintele pare sǎ-şi respecte promisiunea, şi al sǎu om de la Comisia Federalǎ pentru Comuniaţii pune la cale un proiect de lege care sǎ asigure inviolabilitatea Neutralitǎţii Internetului, deşi interesele corporatiste ar dori sǎ vândǎ libertǎţile virtuale în pacheţele. De asemenea, din Europa Nordicǎ vine un nou val de gândire vizavi de cum trebuie înţeles şi apǎrat Internetul. Finlanda este primul stat care, recent, a adoptat o lege prin care se recunoaşte “Dreptul la Internet” şi care considerǎ cǎ acest drept este esenţial într-o societate care doreşte sǎ progreseze. La fel, în Suedia, apariţia unui nou curent politic, cel al Partidului Piraţilor, dovedeşte cǎ modul vechi de abordare al dreptului de autor este anacronic atunci când este privit prin prisma internautului. Azi, Partidul Piraţilor este cel mai mare partid extraparlamentar în Suedia şi Germania, are un europarlamentar (în curând doi), şi existǎ, la diferite nivele de organizare, în zeci de alte state.

Astfel, am ajuns într-un moment în existenţa Internetului în care trebuie ales între douǎ viziuni: fie vom avea o platformǎ liberǎ pentru schimb de informaţii şi idei, un mediu global al creativitǎţii şi comunicǎrii, fie pǎşim resemnaţi într-un nou ev mediu întunecat, al unui internet sufocat, prizonier al intereselor inadaptate la noua realitate.

Scrisoare deschisă către industria muzicală, publicată pe blogul personal al autorului, Rick Falkvinge, fondatorul Partidului Piraților din Suedia, și scrisă cu ocazia participării la conferința privind industria muzicală „In The City”, ce a avut loc in Manchester, UK, în perioada 20-22 octombrie 2009.

“Dragǎ industrie muzicalǎ,

Vǎ mulţumesc pentru cǎ m-aţi invitat sǎ fiu cel care vorbeşte în deschiderea conferinţei voastre In The City din Manchester, Marea Britanie. Mǎ simt inspirat de curajul vostru de a aduce aici, printre voi, pe cineva pe care probabil îl consideraţi o amenţare la adresa voastrǎ.

Trebuie sǎ spun cǎ a fost o revelaţie sǎ simt pe pielea mea reacţiile industriei la adresa mişcǎrii piraţilor; unele reacţii de sprijin în privat, dar în general resentimente, supǎrare, şi chiar furie în public. Însǎ ce mi-a atras atenţia nu a fost contrastul, asemenea contraste existǎ oriunde o nouǎ idee începe sǎ câştige teren, ci mai degrabǎ valoarea imensǎ pe care o ataşaţi copyrightului ca şi concept.

Totuşi, şi asta m-a frapat, nu cred cǎ voi v-aţi gândit vreodatǎ de unde vine acea valoare. Vine de la legiuitori. De la oameni ca mine. Valoarea ataşatǎ de voi copyrightului aratǎ în mod clar faptul cǎ are ceva formǎ de valoare, iar acea valoare e creeatǎ într-un schimb.

Acel schimb este chiar cu legislatura. Din acest punct de vedere, legiuitorii sunt responsabili în faţa societǎţii pentru maximizarea culturii disponibile. Mijlocul prin care se realiza asta era prin acordarea unui monopol exclusiv pe multiplicare şi spectacole publice celor care ceeazǎ.

Aceastǎ înţelegere existǎ pentru cǎ voi, industria muzicalǎ, aţi convins legiuitorii cǎ altfel, nu se va creea muzicǎ.

Ce m-a frapat este faptul cǎ eşuaţi în a vedea sau a recunoaşte existenţa acestui acord. Faptul cǎ aveţi nu unu, ci doi clienţi impliciţi: în primul rând legislatura, care vǎ acordǎ un monopol în schimbul creaţiei de muzicǎ pentru piaţǎ, şi în al doilea rând, clienţii care vǎ dau bani pentru muzica de pe acea piaţǎ.

Prima tranzacţie, monopolul, este plata pentru serviciul de a creea bunuri, a doua tranzacţie, cea monetarǎ, este plata pentru bunuri (CD-uri) sau servicii (concerte, etc).

Totuși, înțelegerea voastră cu legiuitorii, prn care voi erați singuri distribuitori, se află mai nou sub competiție. Se pare că lumea creează muzică într-un ritm nemaivăzut, și fac asta nu datorită copyrightului ci în ciuda ei. Niciodată până acum nu a existat atâta muzică diponibilă societății. Muzica, și alte forme de artă, aflată sub licență Creative Commons, dacă e să luăm doar una din modelele simple prin care creatorii renunță în mod explicit la monopolul lor de drept, depășește ca magnitudine producția voastră culturală.

Asta, desigur, pune-n discuție înțelegerea noastră. Dacă alți creatori sunt dispuși să ofere același serviciu – crearea de muzică – fără costurile cerute de voi, în condițiile unui monopol de 70-de-ani-după- moarte, atunci noi, ca leguitori, vom renegocia termenii acordului.

Desigur, nu vom negocia noi termene pentru voi. Nu, vom negocia noi termene cu noii noștri furnizori și vom rezilia contractul cu voi, cum e normal în orice afacere.

Dragă industrie muzicală, ați fost supralicitați și întrecuți în competiție

Ați pierdut competiția cu milioane de oameni care creează muzică doar pentru că iubesc să facă asta. Ei nu cer monopoluri; de fapt, ei văd asta doar ca un obstacol ce distrage atenția de la ce vor ei să facă – să creeze și mai multă muzică – și îl resping din capul locului.

Propunerea de a scurta copyrightul comercial la cinci ani [zece ani în cazul PP România - n.trad.] de la data publicării este chiar mai mult decât cer noii  noștrii furnizori. Dar de dragul simlității, este de dorit să existe același termen pentru toate tipurile de opere, și sunt unele care necesită investiții masive, fără de care acele tipuri de cultură nu ar fi existat. Mă gândesc la blockbusterele hollywoodiene și jocurile video. Dar rata de recuperare a investiției la acestea este mult mai scurtă de cinci ani, așa că cinci ani de monopol comercial prin copyright este o dovadă a generozității noastre, ca legiuitori.

(Pe de altă parte, exact acelaș raționament se aplică și la editurile de cărți ca și la industria muzicală. Se scrie mai mult decât oricând, nu datorită copyrightului, ci în ciuda ei.)

Cred că din acest motiv mi s-a părut atâta de ciudat faptul că erați nervoși pe mine la convenție. Voi nu realizați că și eu sunt un client, în rolul meu de legiuitor. Primul nivel de client, care în acest model, permite accesul către al doilea nivel, piața monetară. Pe de o parte e de înțeles faptul că vă stârenește supărare, chiar furie, gândul că nu veți mai avea parte de așa o bună poziție ca până acum, însă pe de cealaltă, e incontestabil faptul că sunteți supuși competiției, și nici un fel de izbucniri sentimentale nu vă pot salva modelul de afacere. Doar o ofertă mai bună decât concureța (neorganizată) poate face asta.

La urma urmei, să spui clientului să se ducă-n aia mă-sii (în sunet de aplauze!) într-o încăpere plină de repoteri arareori va spori numărul acelor clienți, nu-i așa?

(Mai luați în considerare și faptul că ați ajuns să cereți un preț și mai mare de la legiuitori: abolirea sau erodarea libertăților civile în societate, cum ar fi secretul corespondenței, dreptul la judecată, dreptul la comunicare, imunitatea msagerului, și așa mai departe, doar pentru a vă proteja, cu orice preț, vechiul monopol, și veți observa că argumentele noastre pentru a schimba furnizorul sunt și mai puternice. Acet preț din ce în ce mai mare, pe care-l pretindeți în mod agresiv, este aspectul pe care ne concentrăm cel mai mult; dar iată, oferta voastră are un competitor puternic.)

Scrisoarea poate fi republicată în orice formă, locație sau cantitate, însă vă rog să menționați autorul.”

Scris de Rick Falkvinge, fondatorul Partidului Piraților din Suedia.

Tradus de Platon, Partidul Piraților din România

Daca ai pus vreodata mana pe o tastatura, atunci detii cel putin un cont. Acel cont este protejat de o parola. Te-ai gandit vreodata cit valoreaza parola ta? Te-ai gindit vreodata ca informatiile pe care tu le doresti protejate sunt, de fapt, la indemana institutiilor statului? Poate nu ai nimic de ascuns, insa cu ce ai gresit ca sa-ti fie violata intimitatea fara drept de apel? Cu ce ai gresit ca sa fi considerat pirat?

Daca pretuiesti notiuni precum intimitate, viata privata, libertate de expresie, libera circulatie a informatiilor, accesul la cultura, dezvoltarea personala si dreptul la o viata in care sa nu fi catalogat, urmarit si considerat un potential infractor din momentul in care ai dobandit acces la Internet, atunci esti pirat ca noi toti.

Daca ai impartasit vreodata documente si poze cu prietenii, atunci esti pirat. Daca ai impartasit vreodata muzica si filme cu prietenii atunci esti deja infractor. Ai furat din visteria unora fara ca macar sa-ti dai seama sau cel putin ei asa vor sa-ti dea de inteles. Ei deja stiu ce faci tu online sau daca nu au aflat inca atunci cu siguranta o vor face, iar mai devreme sau mai tirziu vor veni si dupa tine. Ei bine, da-le de pe acum ceea ce vor. Arata-le ca esti pirat cu acte in regula. Primul pas e sa te documentezi si sa actionezi in consecinta. Al doilea pas este schimbarea de care si tu ai nevoie. Al treilea pas este bucuria si multumirea pe care o simti cind faci un lucru important pentru tine, pentru aproapele tau si pentru cei care acum 20 de ani s-au jertfit pentru noi. Ei nu mai pot riposta, insa este datoria noastra sa o facem, sa ne ridicam si sa luam cuvantul.

Libertatea noastra nu se patenteaza si nu se inregistreaza.
Libertatea este un drept inviolabil, al nostru, al tuturor.
Hai sa o folosim atit cit mai putem.
Hai sa fim toti pirati.

Thomas Anthony Watson este un membru al Parlamentului Britanic, din partea Partidului Laburist, care înţelege schimbǎrile profunde produse de internet. Este primul parlamentar britanic care sǎ aibǎ un blog şi acum câteva zile a înaintat o moţiune prin care critica o propunere legislativǎ de tip “trei lovituri”(“3 Strikes”), elaboratǎ de propriul partid. Deşi moţiunea, de tip Early Day Motion (EDM), nu are caracter coercitiv, a fost deja semnatǎ de 26 de parlamentari, si nu doar colegii lui Watson de partid, ci de pe tot spectrul politic.

Trei zile mai târziu, apComms, un grup transpartidic de parlamentari britanici, ce se ocupǎ cu analiza politicilor din domeniul telecomunicaţiilor a emis un raport care, printre altele, se pronunţa astfel vis-a-vis de legea sus-numitǎ:
“59. Considerǎm cǎ deconectarea utilizatorilor nu este deloc în concordanţǎ cu politicile care încearcǎ sǎ promoveze e-Guvernare, şi recomandǎm ca aceastǎ abordare a problemei partajǎrii ilegale de fişiere sǎ nu mai fie luatǎ în calcul”
De asemenea, raportul criticǎ companiile deţinǎtoare de drepturi de autor pt cǎ nu se adapteazǎ noilor realitǎţi, şi atrage atenţia  asupra problemei neutralitǎţii internetului, aşa-numitul Net Neutrality.

Acestor acţiuni la nivel politic, li se alǎturǎ şi opinia publicǎ din Regatul Unit, care considerǎ, în proporţie de 68%, cǎ nimeni nu ar trebui deconectat de la internet, ca pedeapsǎ, decât dacǎ este gǎsit vinovat în urma unui proces. Se pare cǎ Partidul Piraţilor din Marea Britanie are un mediu propice pentru a rǎspândi ideile mişcǎrii din care facem şi noi parte.

Documente:
Moţiunea EDM 1997
Raportul apComms

Surse: TorrentFreak 1, 2 & 3

Faptul cǎ Suedia este un bastion al pirateriei, nu este un lucru nou. Trackerul de bittorrent The PirateBay, cu al sǎu faimos proces, ONG-ul Piratbyrån sau Partidul Piraţilor toate au ca punct de origine aceastǎ ţarǎ scandinavǎ.

Însǎ ceea ce lumea nu ştia pânǎ acum, este cǎ aproape 40% din suedezii aflaţi între 15 şi 74 de ani practicǎ pirateria, fǎcând schimb ilegal de fişiere. Asta înseamnǎ 2,8 milioane de persoane dintr-un total de 9 milioane, dintre care 81% au conexiune la internet. Trebuie totuşi luat în considerare un aspecte al studiului, şi anume cǎ pirateria nu începe la 15 ani. Cei aflaţi sub aceastǎ vârstǎ sunt şi mai predispuşi cǎtre schimbul de fişiere, fiind foarte familiarizaţi cu mediul virtual, chiar mai mult decât concetǎţenii maturi.

Oricum, ştirea este îmbucurǎtoare, şi aratǎ motivele pentru care mişcarea politicǎ a piraţilor se rǎspândeşte aşa repede în Europa. O datǎ cu intrarea în epoca informaţiei, prin conectivitate rǎspânditǎ la internet, legile care protejau vechiul model de distribuire a operelor artistice încep sǎ ameninţe libertǎţile şi drepturile umane, şi scot cetǎţeanul obişnuit în afara legii.

Sursǎ: TorrentFreak