Se pare cǎ în Europa existǎ guverne care înţeleg cǎ deconectarea de la Internet nu este o soluţie

dezirabilǎ atunci când e vorba de protearea legii drepturilor de autor. Douǎ din statele care nu vor

introduce legi de tip “3 lovituri”, precum legea Hadopi din Franţa sau viitoarea legea din Marea Britanie,

sunt Spania şi Germania.

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere

mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ

împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor,

CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o

legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de

fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia

spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva

unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ

doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la

internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de

internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în

postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ.

Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul

german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile

cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea

guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ

la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din

populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Astǎzi este ziua de naştere al internetului. Au trecut 40 de ani de când douǎ calculatoare, unul la

UCLA şi unul la Stanford, au fǎcut schimb de date pentru prima oara şi de atunci modul în care

comunicǎm s-a transformat radical. impactul social al acestei tehnologii a fost imens, iar prin natura

sa liberǎ, a stimulat creativitatea şi interactivitatea. Internautul a fost chiar declarat “Persoana anului

2006″.

Însǎ acest pilon al secolului XXI se aflǎ într-o situaţie tragicǎ. Deşi mulţi o considerǎ esenţialǎ şi

indispensabilǎ în epoca informaţiei, schimbǎrile pe care le-a adus şi le aduce au însemnat şi cǎ unii

trebuie sǎ se adapteze. Iar cei care se simt ameninţaţi de aceast nou grad de libertate umanǎ o

amininţǎ la rândul lor. Evoluţiile pe plan politic nu sunt însǎ încurajatoare, deşi se întrevǎd, punctual

şi semne pozitive.

Pe Vechiul Continent, o datǎ cu mutilarea amendamentului 138, Parlamentul European a lǎsat

deschisǎ poarta abuzurilor, atât asupra utilizatorilor, care sunt trataţi ca vinovaţi înainte de a vedea

vreun judecǎtor, cât şi asupra netului, care pierzând garanţia neutralitǎţii, ar putea fi vândut în

pachete. Spectrul legilor de tip “trei lovituri şi ai zburat” planeazǎ, de asemenea, asupra Europei.

Dupǎ ce Franţa a adoptat o asemenea lege, trecând peste vocile care o contestau, Marea Britanie

vrea sǎ facǎ la fel, deşi aici numǎrul celor care o resping este şi mai mare, incluzînd parlamentari,

experţi în telecomunicaţii şi chiar şi provideri de net.

Existǎ totuşi şi perspective pozitive. Peste Atlantic, în SUA, preşedintele pare sǎ-şi respecte

promisiunea, şi al sǎu om de la Comisia Federalǎ pentru Comuniaţii pune la cale un proiect de lege

care sǎ asigure inviolabilitatea Neutralitǎţii Internetului, deşi interesele corporatiste ar dori sǎ vândǎ

libertǎţile virtuale în pacheţele. De asemenea, din Europa Nordicǎ vine un nou val de gândire vizavi

de cum trebuie înţeles şi apǎrat Internetul. Finlanda este primul stat care, recent, a adoptat o lege

prin care se recunoaşte “Dreptul la Internet” şi care considerǎ cǎ acest drept este esenţial într-o

societate care doreşte sǎ progreseze. La fel, în Suedia, apariţia unui nou curent politic, cel al

Partidului Piraţilor, dovedeşte cǎ modul vechi de abordare al dreptului de autor este anacronic atunci

când este privit prin prisma internautului. Azi, Partidul Piraţilor este cel mai mare partid

extraparlamentar în Suedia şi Germania, are un europarlamentar (în curând doi), şi existǎ, la diferite

nivele de organizare, în zeci de alte state.

Astfel, am ajuns într-un moment în existenţa Internetului în care trebuie ales între douǎ viziuni: fie

vom avea o platformǎ liberǎ pentru schimb de informaţii şi idei, un mediu global al creativitǎţii şi

comunicǎrii, fie pǎşim resemnaţi într-un nou ev mediu întunecat, al unui internet sufocat, prizonier al

intereselor inadaptate la noua realitate.