Se pare cǎ în Europa existǎ guverne care înţeleg cǎ deconectarea de la Internet nu este o soluţie dezirabilǎ atunci când e vorba de protearea legii drepturilor de autor. Douǎ din statele care nu vor introduce legi de tip “3 lovituri”, precum legea Hadopi din Franţa sau viitoarea legea din Marea Britanie, sunt Spania şi Germania.

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor, CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ. Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Surse: ZeroPaid, Billboard.biz şi PP.de

Astǎzi este ziua de naştere al internetului. Au trecut 40 de ani de când douǎ calculatoare, unul la UCLA şi unul la Stanford, au fǎcut schimb de date pentru prima oara şi de atunci modul în care comunicǎm s-a transformat radical. impactul social al acestei tehnologii a fost imens, iar prin natura sa liberǎ, a stimulat creativitatea şi interactivitatea. Internautul a fost chiar declarat “Persoana anului 2006″.

Însǎ acest pilon al secolului XXI se aflǎ într-o situaţie tragicǎ. Deşi mulţi o considerǎ esenţialǎ şi indispensabilǎ în epoca informaţiei, schimbǎrile pe care le-a adus şi le aduce au însemnat şi cǎ unii trebuie sǎ se adapteze. Iar cei care se simt ameninţaţi de aceast nou grad de libertate umanǎ o amininţǎ la rândul lor. Evoluţiile pe plan politic nu sunt însǎ încurajatoare, deşi se întrevǎd, punctual şi semne pozitive.

Pe Vechiul Continent, o datǎ cu mutilarea amendamentului 138, Parlamentul European a lǎsat deschisǎ poarta abuzurilor, atât asupra utilizatorilor, care sunt trataţi ca vinovaţi înainte de a vedea vreun judecǎtor, cât şi asupra netului, care pierzând garanţia neutralitǎţii, ar putea fi vândut în pachete. Spectrul legilor de tip “trei lovituri şi ai zburat” planeazǎ, de asemenea, asupra Europei. Dupǎ ce Franţa a adoptat o asemenea lege, trecând peste vocile care o contestau, Marea Britanie vrea sǎ facǎ la fel, deşi aici numǎrul celor care o resping este şi mai mare, incluzînd parlamentari, experţi în telecomunicaţii şi chiar şi provideri de net.

Existǎ totuşi şi perspective pozitive. Peste Atlantic, în SUA, preşedintele pare sǎ-şi respecte promisiunea, şi al sǎu om de la Comisia Federalǎ pentru Comuniaţii pune la cale un proiect de lege care sǎ asigure inviolabilitatea Neutralitǎţii Internetului, deşi interesele corporatiste ar dori sǎ vândǎ libertǎţile virtuale în pacheţele. De asemenea, din Europa Nordicǎ vine un nou val de gândire vizavi de cum trebuie înţeles şi apǎrat Internetul. Finlanda este primul stat care, recent, a adoptat o lege prin care se recunoaşte “Dreptul la Internet” şi care considerǎ cǎ acest drept este esenţial într-o societate care doreşte sǎ progreseze. La fel, în Suedia, apariţia unui nou curent politic, cel al Partidului Piraţilor, dovedeşte cǎ modul vechi de abordare al dreptului de autor este anacronic atunci când este privit prin prisma internautului. Azi, Partidul Piraţilor este cel mai mare partid extraparlamentar în Suedia şi Germania, are un europarlamentar (în curând doi), şi existǎ, la diferite nivele de organizare, în zeci de alte state.

Astfel, am ajuns într-un moment în existenţa Internetului în care trebuie ales între douǎ viziuni: fie vom avea o platformǎ liberǎ pentru schimb de informaţii şi idei, un mediu global al creativitǎţii şi comunicǎrii, fie pǎşim resemnaţi într-un nou ev mediu întunecat, al unui internet sufocat, prizonier al intereselor inadaptate la noua realitate.

În acest sfârşit de săptămână au avut loc alegeri locale în Germania. În landul North Rhine Westphalia, piraţii au reuşit să obţină două mandate în consiliile locale din Munster (prin Marco Langenfeld) şi Aachen (prin Thomas Gerger). Comparativ cu alegerile pentru Parlamentul European, în cele două oraşe piraţii au înregistrat o creştere cu 0,5% a numărului de voturi.

Piraţii germani au avut candidaţi şi în landul Saxonia, dar fără a obţine vreun mandat. Şi aici s-a înregistrat o creştere a numărului susţinătorilor , cu 0,8%.

Partidul Piraţilor din Germania nu a avut candidaţi în toate circumscripţiile, în special datorită neîndeplinirii condiţiilor din sistemul electoral german.