Parlamentul European a votat ieri – 10 matie 2010 – o rezoluţie prin care cere Comisiei sǎ facǎ publice toate documentele legate de negocierile tratatului ACTA, în vedera unei transparenţe totale şi pentru a se respecta principiile democraţiei. Europarlamentarii au adoptat rezoluţia cu un scor quasi-unanim, de 633 pentru, 13 împotrivǎ şi 16 abţineri.

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

Partidul Piraţilor, împreunǎ cu Grupul Verzilor din Parlamentul European plǎnuiesc sǎ redacteze o Cartǎ a Drepturilor Fundamentale pentru Internet.

Internetul, prin natura sa liberǎ, a permis noi modalitǎţi de interacţiune între oameni şi de contribuţie la proiecte colective. Astfel, Christian Engström, europarlamentar pirat, a anunţat cǎ doreşte ca redactarea sǎ se facǎ împreunǎ cu multitudinea de utilizatori virtuali, propunînd ca discuţia sǎ porneascǎ de la douǎ întrebǎri:

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.

Lupta pentru Amendamentul 138 din Pachetul Telecom a înregistrat o victorie parţialǎ, prin modificarea textului propus astfel încât sǎ includǎ şi garanţia cǎ orice învinuit pentru încǎlcarea legislaţiei drepturilor de autor va beneficia de un “procedurǎ echitabilǎ şi imparţialǎ” înainte de a risca sǎ i se taie conexiunea la internet.

Astfel, în urma unor negocieri între Membrii Parlamentului European, Comisia Europeanǎ şi Consiliul European, s-a ajuns la o formulǎ care sǎ satisfacǎ pǎrţile implicate. Christian Engström, europarlamentar din partea Partidului Piraţilor, a fost unul din cei care au avut un cuvânt important de spus în negocierile pentru acest compromis, declarând cǎ este mulţumit de rezultat, fiind un pas mic în direcţia cea bunǎ, adǎugând totuşi cǎ mai sunt multe de fǎcut. “Într-o societate deschisǎ şi liberǎ, nimeni nu ar trebui sǎ fie deconectat de la Internet.”

Astfel, se poate vedea cât de mult conteazǎ chiar şi o singurǎ voce a Partidului Piraţilor în Parlamentul European, însǎ Engström a mai menţionat cǎ: “Nu am fi reuşit sǎ obţinem asta fǎrǎ munca depusǎ de comunitatea de activişti on-line. An demonstrat faptul cǎ oamenii obişnuiţi pot face ceva dacǎ lucreazǎ împreunǎ. Şi asta este doar începutul. Comunitatea de internauţi au început sǎ-şi arate forţa”

Surse: TorrentFreak şi Blogul lui Christian Engström (conţine forma finalǎ a textului)

În momentul în care preşedintele ceh, Vaclav Klaus a semnat Tratatul de la Lisabona, Partidul Piraţilor a mai câştigat un membru în Parlamentul European, în persoana Ameliei Andersdotter, dublându-şi prezenţa, deşi aceasta îşi va ocupa locul oficial abia pe data de 1 decembrie. Pentru a dispune de timpul necesar politicilor de la Bruxelles, Amelia a decis sǎ plece de la Universitatea din Lund, unde era studentǎ la Economie şi Spaniolǎ, şi sǎ se concentreze fulltime pe munca de europarlamentar. O datǎ cu ocuparea acestui post, Amelia Andesdotter, nǎscutǎ pe 30 august 1987, va deveni cea mai tânǎrǎ dintre parlamentarii europeni.

Partidul Piraţilor din România îi ureazǎ Mult Succes!

Din ce în ce în ce mai mulţi aţi aflat despre Pachetul Telecom şi problemele pe care adoptarea sa în forma propusă le-ar aduce. Aţi aflat despre statul poliţienesc, cenzura informaţilor şi eliminarea libertăţilor fundamentale. Ei bine, România are un reprezentant în cadrul Comitetului de Conciliere care s-a format pentru a găsi soluţia de echilibru între voinţa cetăţenilor europeni exprimată de Parlament şi intenţia statelor de a institui controlul absolut. Ea este doamna Adina Vălean, propaspăta soţie a lui Crin Antonescu, probabil aflată în luna de miere din moment ce comuncaţiile cu presupusul ei cabinet nu se pot stabili. Mai mulţi cetăţeni români au încercat să ia legătura cu doamna europarmalentar, fără succes, în condiţiile în care treaba ei acolo era să reprezinte interesele lor.

Ei bine, în lipsa comunicării cu unicul nostru reprezentant, nu ne rămâne decât să asistăm încă o data cum alţii ne hotărăsc destinul. (Şi au făcut-o, au decis pentru noi. Au decis prost) Încă o dată politicienii români sunt inconştienţi şi incapabili de a înţelege rolul pe care ar trebui să îl aibă la nivel european. Încă o dată România este lipsită de voce în Europa. Încă o dată se subliniază urgenţa înfiinţării Partidului Piraţilor.