Cei care au vǎzut filmul “2012″ – sau dacǎ nu, mǎcar trailerul – pot confirma faptul cǎ scena în care forţele apocaliptice ale naturii distrug gigantica statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro este o scenǎ iconicǎ. Se pare totuşi cǎ statuia “Mântuitorului Hristos” se aflǎ încǎ sub incidenţa legii drepturilor de autor, iar pentru utilizarea imaginii acestuia într-un film, Columbia Pictures trebuia sǎ cearǎ acordul Arhidiocezei Romano-Catolice din Rio, deţinǎtoarea drepturilor pânǎ în 2031, când statuia intrǎ-n domeniul public.

Culmea, Columbia Pictures a cerut acordul arhidiocezei, şi, spre deosebire de restul 99% din cazuri, au fost refuzaţi, şi drept urmare, au hotǎrât sǎ ignore drepturile de autor, şi sǎ utilizeze statuia-simbol în film. Drept urmare, Biserica Catolicǎ i-a dat în judecatǎ pentru încǎlcare legii copyrightului.

Suntem curioşi, oare Columbia Pictures ce pǎrere are de cei care descarcǎ “2012″ ilegal de pe internet?

Sursǎ: Yahoo News

Întrebarea se pune în felul urmǎtor:
Dacǎ pe timp de rǎzboi, pedeapsa colectivǎ este interzisǎ ferm şi fǎrǎ drept de apel de cǎtre A Patra Convenţie de la Geneva – Articolul 33 – atunci de ce pe timp de pace, în societǎţile avansate, aceastǎ practicǎ odioasǎ poate fi utilizatǎ de industria cinematograficǎ cu cea mai mare dezinvolturǎ?

Sursǎ: BoingBoing şi ZDNet UK

Totuşi, din când în când, pǎrţi din document scapǎ pe internet, cum s-a întâmplat şi pe data de 3 noiembrie a.c., însǎ ceea ce transpirǎ din aceste negocieri dau motive serioase de îngrijorare. Tratatul preia modalitǎţile de luptǎ antipiraterie ale RIAA şi MPAA, şi ele active în negocieri, cerând  o politicǎ globalǎ de tip “3 lovituri”, evident fǎrǎ necesitatea unei hotǎrâri judecǎtoreşti; de asemenea deţinǎtorii de copyright au dreptul sǎ cearǎ retragerea oricǎrui material, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ întradevǎr posedǎ drepturile de autor.

În toatǎ aceastǎ politicǎ, cei mai afectaţi sunt providerii de net şi publicul (consumatorii). Presiunea exercitatǎ asupra providerilor este imensǎ, datoritǎ faptului cǎ se specificǎ responsabilitatea lor pentru orice încǎlcare a legii copyrightului de cǎtre clienţii lor. Astfel, un litigiu între un deţinǎtor de drepturi şi un internaut se rǎsfrânge şi asupra unui terţ, providerul de net, care devine astfel pǎrtaş la actul de piraterie, şi poate astfel suferi penalizǎri. Viziunea despre provideri a celor care negociazǎ pare sǎ fie “Cine nu e cu noi, e împotriva noastrǎ!”.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul cǎ publicul, şi reprezentanţii lor din societatea civilǎ, se luptǎ intens pentru ca negocierile (aflate la a şase rundǎ, în Seul) sǎ fie desecretizate pentru ca şi consumatorii sǎ poatǎ sǎ-şi aducǎ aportul şi sǎ se asigure cǎ tratatul nu le va desconsidera drepturile fundamentale (cum, în mod evident, o şi face). Organizaţia Knowledge Ecology International a trimis chiar o scrisoare deschisǎ/petiţie preşedintelui american, cerând desecretizarea tratatului, considerând atitudinea curentǎ drept unul orwellian şi o insultǎ la adresa inteligenţei consumatorului.

Surse: TorrentFreak şi FreakBits
Legat de cazul ORDA, vezi: Dilema Veche, FreshGoodMinimal, Capital.ro şi Blogul PP

O domnişoară Lily Alen, cântăreaţă cu un oarecare succes, deşi personal nu pot numi o melodie de-a ei,  şi-a făcut blog şi a început să-i critice pe artiştii care se alătură “piraţilor” şi să tune şi fulgere împotriva file sharing. Desigur, scopul blogului nu era să ne reveleze gândurile domnişoarei, ci de a publica un unic articol, care să contrabalanseze campania lansată de artiştii britanici împotriva copyright-ului. Ca orice blog acesta trebuia să aibă conţinut dar cel care l-a făcut, poate chiar “artista”, nefiind de pe plaiurile mioritice nu ştia zicala “fă ce zice popa, nu ce face popa”. Desigur poate ar fi trebuit să audă de “fă ceea ce predici” (practice what you preach), dar să vedem totusi ce practică ea. Dragii mei, domnişoara nu piratează, ea plagiază! Pe blogul ei, articolul 50 Cent Piracy is part of the marketing este publicat la 20 septembrie ca şi cum i+ar aparţine, dar în realitate articolul era publicat la 14 septembrie pe un alt blog, sub semnatura lui Michael Masnik. Hmmm…Campioana copyrightului este plagiatoare! De fapt de ce să ne miram. Ipocrizia , făţărnicia şi nesimţirea sunt de fapt fundamentele pe care susţinerea actualei legislaţii a copyright-ului se bazează. Tupeul fără limite este ceea ce le-a adus miliarde, şi tot tupeul îi ajută să facă altele.  Oare cum să le răspunzi unor asemenea oameni. Oare cum ai putea să mai asculţi un astfel de “artist” când ştii cât de ipocrit poate fi …

Lily Allen, ai fost prinsă cu pantalonii în vine!