Se pare cǎ în Danemarca drepturile individuale sunt respectate cu sfinţenie, şi e nevoie de dovezi solide pentru ca cineva sǎ fie condamnat pentru partajare ilegalǎ de fişiere, chiar mai mult decât identificarea unui fişier sau al unui IP. De asemenea, dacǎ deţinǎtorul drepturilor de autor doreşte sǎ opreascǎ transferurile de fişiere printr-o reţea, trebuie sǎ se adreseze utilizatorilor, şi nu celui care administreazǎ reţeaua.

Anul trecut au existat patru procese în Danemarca care au fost implicate persoane suspectate de partajare ilegalǎ, însǎ din aceştia doar unul singur a fost condamnat, şi numai dupǎ ce a recunoscut fapta. Astfel, un reprezentant al Antipiratgruppen a recunoscut cǎ cei care fac file-sharing nu pot fi condamnaţi decât dacǎ sunt prinşi asupra faptei sau dacǎ recunosc ei înşişi fapta.

Un studiu recent aratǎ cǎ 70% dintre danezii cu vârsta cuprinsǎ între 15 şi 25 de ani obişnuiesc sǎ descarce ilegal muzicǎ de pe internet.

Sursǎ: Politiken.dk via Freeform101

Observăm că acest fenomen prinde amploare; iată doar câteva exemple de trupe româneşti care oferă materiale gratuite pentru download sau ascultare:

Trupa Grimus are accesibile toate piesele de pe albumul de debut pe site-ul propriu pentru ascultare online.

Trooper oferă o mare parte din materialul discografic gratuit pentru download pe site.

Formaţiile Kumm şi Altar oferă piese gratuit pe site.

Acestora li se adaugă numeroasele trupe care au un număr mare de piese accesibile pe conturile de MySpace.

Pot exista însă şi conflicte între casele de discuri şi formaţii pe tema proprietăţii intelectuale în spaţiul autohton? Răspunsul este unul afirmativ, cel mai elocvent exemplu fiind trupa Phoenix care se află de mai mulţi ani în conflict cu Electrecord pentru drepturile asupra materialelor lansate în perioada predecembristă.

Prima situaţie este cea a industriei muzicale, unde o serie de trupe au reuşit să iasă din sfera de influenţa a caselor de discuri (care de multe ori încearcă să impună stilul trupelor pentru a-şi maximiza câştigurile, distrugând originalitatea).  Nu este vorba de underground, ci de nişte nume cu greutate care, folosindu-se de sumele câştigate în trecut şi susţinerea fanilor au experimentat cu noi metode.  Aici apare prima problemă a sistemului: nu pare să existe un punct de plecare pentru cei “mici”.  O soluţie este cea propusă de Trent Reznor, omul din spatele proiectului muzical Nine Inch Nails.(NIN)

Domnul Reznor s-a aflat într-un lung război cu Universal Music Group, faţă de care a încercat mereu să deţină o oarecare autonomie încă din momentul când a cerut ca pe albumele sale să fie recunoscut brandul sau , “Nothing Records” drept casă de discuri. În cadrul unui concert în Australia s-a adresat direct publicului, îndemnându-i să “fure” muzica de pe net şi să refuze să cumpere CD-urile din magazin. În timpul altor concerte erau oferite publicului un număr de Memory Stickuri ce conţineau piese de pe albumele ce aveau să apară la o calitate foarte ridicată şi se încuraja libera circulaţie a acestora pe net.

În cele din urmă s-a desprins total de UMG şi şi-a înfiinţat propria casă de discuri , the Null Corporation, cu totul neobişnuită faţă de ceea ce există în acest moment: prima lansare a fost a unui album cu 4 discuri:primul disc gratuit pentru download, discurile 2,3,4 disponibile la preţuri foarte mici.  Doritorii puteau comanda una din versiunile de colecţie, la preţuri mai mari in funcţie de conţinutul auxiliar (postere,bookleturi,etc). Următorul album, The Slip, a fost lansat gratuit pentru download. Sursele pieselor, în formatul specific pentru Garage Band au fost oferite public pentru download, spre remixare.

In 2008 a produs pentru artistul Saul Williams albumul “The Inevitable Rise and Liberation of NiggyTardust!” căruia i-a făcut reclama pe siteul NIN. Exista opţiunea de a downloada gratuit albumul sau de a dona 5$ în sprijinul artistului.

Astfel, un nume greu al muzicii susţine lupta împotriva monopolului caselor de discuri şi promovează pe cei aflaţi încă la început. Un asemenea model pare greu de imaginat pentru scena muzicală autohtonă; trupele cu renume sunt conştiente însă că singurul mod de câştiga din muzica lor este prin intermediul concertelor. Cel mai bun exemplu în acest sens este trupa Lună Amară care s-a desprins de casa de discuri Rotton şi a lansat independent al treilea album.