Desigur, motivaţia tipică a autorităţilor, atunci când dau o lege pe care nici ei nu o înţeleg (oare câţi parlamentari cred că Internetul e o boală?), este că legea era necesară pentru că trebuia să transpunem Directiva 2006/24/CE privind retinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.

Înainte să ne enervăm cu informaţii despre supravegherea de tip comunisto-securist la care suntem supuşi şi să începem să credem că trăim în Matrix, e bine să ştim toţi, în calitate de cetăţeni europeni, că statele membre au dreptul de a cere exceptări, derogări de la directive sau chiar modificarea acestora. Dacă în Parlament erau oameni informaţi, ştiau că nu trebuie să repetăm ca papagalii directivele. Aveam posibilitatea de a respecta Constituţia şi de a apăra drepturile fundamentale ale cetăţenilor acestui stat, păcat că nu are încă cine să o facă.

Dar, să revenim la viaţa noastră cea monitorizată. Ei bine, staţi liniştiţi, că la cererea unui procuror sau judecător, statul poate afla despre dumneavoastră cam ce aţi făcut în ultimele 6 luni. Statul poate şti de unde aţi accesat Internetul, când aţi făcut-o, ce aţi vizitat şi când v-aţi conectat/deconectat dacă este cazul. Mai ştie şi cu cine aţi conversat pe email, cu cine aţi vorbit la telefon, cât aţi vorbit, ce echipament aţi folosit, şi chiar şi unde eraţi când aţi vorbit la telefonul mobil.

Statul ştie toate acestea pentru că cei care vă asigură serviciile despre care vă vorbeam, sunt obligaţi prin lege, să stocheze toate datele care permit furnizarea informaţiilor de mai sus, o perioadă de 6 luni.

Problemele ridicate de stocare acestor date încep cu cei care sunt obligaţi să le stocheze. Cică furnizorul de servicii trebuie să se asigure că protejează aceste date, şi că doar personalul autorizat are acces la ele. Păi cum stimabililor, să înţelegem că fiecare furnizor de servici are pe cineva care e “autorizat” să ne spioneze. Este cel puţin îngrijorător faptul că persoana “autorizată” poate accesa datele fără autorizaţie de la judecător sau procuror. Oare era aşa greu să se prevadă folosirea unor sisteme automate iar datele să fie securizate şi pentru cel care le stochează? Este uşor de intuit faptul că datele vor fi folosite de corporaţii pentru a analiza obiceiurile consumatorilor şi a îşi optimiza profitul în dauna clientului. Mai mult, poate cineva să ne spună de ce avea statul nevoie să ştie ce echipament de comunicaţii folosim?

Dacă am zis despre furnizorii de servicii haideţi să vedem şi ce mai face statul. Pai statul cere informaţii de la furnizori, de regulă în baza unei autorizări emise de judecător, dar …” în caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizării ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penala ori îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin documente juridice de cooperare internaţională sau ca stat membru al Uniunii Europene, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penala sau căruia i-ar reveni aceasta competenta poate sa autorizeze, prin ordonanţa motivată, solicitarea transmiterii de date reţinute.”

I-auzi brâul. Cum vine asta domnu’ miliţian? Suntem toţi nişte mici Osama şi din cauza asta trebuie să fim la bunul plac al “organului”? Dar dacă ţi se respinge ordonanţa, cum e cu datele pe care le-ai aflat. Pe noi cine ne apară? Sancţiunea ta, a celui care care ai solicitat şi primit datele în mod nejustificat sau de-a dreptul abuziv şi ilegal, care e este? E chiar atât de greu de găsit un judecător în România?

Nu mi-am propus să analizez aici în amănunt nedreptăţile din această lege, ci doar să vă arăt, încă o dată că actualii politicieni nu se gândesc la cetăţeni, ci la interesele lor. Este bine să ştim că Securitatea comunistă a fost un mic copil pe lângă ceea ce ni se pregăteşte.  Ni s-a dat speranţa la democraţie dar suntem împinşi pe un drum care duce la controlul, cenzura şi reprimarea liberei exprimări.