În urmă cu câţiva ani (prin 2006) o iniţiativă internaţională a captat atenţia multor pasionaţi IT şi nu numai: este vorba de proiectul “Un laptop pentru fiecare copil” (One laptop per child) prin care o serie de companii se ofereau să distribuie gratuit un laptop special pentru fiecare elev. Numeroase poze ale unor copii europeni ce descopereau şcoala viitorului, sau ale celor din lumea a 3-a ce întâlneau pentru prima dată “minunea” reţelelor locale, au făcut înconjurul lumii.

Ajuns în Senatul României, însă, proiectul s-a lovit de un refuz ferm (prevazut parcă de toţi, dat fiind conservatorismul sistemului). Cu toate acestea, a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Specialitate din Camera Deputaţilor. O serie de motive ce ilustrau doar lipsa de cunoştinţe în domeniu au fost oferite presei, dar cel mai evident exemplu este următoarea declaraţie: “Am rezerve faţă de performanţele dispozitivului pentru că nu poate rula anumite programe, nici chiar Word-ul. Cred că nu este operaţional din toate discuţiile care au fost până acum. Se pun multe probleme trebuie sa cablăm ţara.”

În primul rând, laptopurile folosesc mediul de birou (desktop environment) Sugar pentru Linux, în timp ce politicianul insista pe nevoia folosirii softului celor de la Microsoft. Aşa cum a insistat si Primul Pirat într-un post anterior, sumele investite pentru licenţe sunt exagerat de mari. Faptul că Ministerul Comunicaţiilor a promis celor de la Intel şi Microsoft deschidere pe piaţa din România, în timp ce programul prevedea laptopuri cu procesoare AMD şi sisteme Linux ar putea sugera o serie de interese personale.

În al doilea rând, s-a pus accentul pe nevoia de cablare, deşi aparatele comunică prin sisteme wireless.

Astfel, laptopurile gratuite au rămas la stadiul de speranţă pentru elevii români. În 2008, însă, Biroul Permanent a aprobat cheltuielile pentru laptopuri şi telefoane mobile pentru senatori. Pentru ei se poate…