Doi profesori de economie, Pablo Fernández şi Michele Boldrin, se alǎturǎ numeroaselor voci critice la adresa proiectului de lege anti-piraterie, lege iniţiatǎ de guvernul spaniol, şi care include posibilitatea opririi saiturilor de BitTorrent fǎrǎ un ordin judecǎtoresc, asta dupǎ ce partajarea cu scopuri necomerciale fusese declaratǎ de judecǎtori ca fiind legalǎ.

Cei doi profesori susţin într-un raport [pdf] – publicat de Fundaţia pentru Studii Economice Aplicate sau Fedea – cǎ mǎsurile propuse sunt “inutile şi ineficiente în apǎrarea artiştilor, fiind deja o formǎ desuetǎ de combatere a pirateriei”. Aceştia considerǎ cǎ aceastǎ legislaţie este în beneficiul caselor de discuri şi a marilor muzicieni, dar “în detrimentul utilizatorilor şi artiştilor pe cale de afirmare” adǎugând cǎ ar fi mult mai eficient dacǎ industria multimedia ar explora noi modalitǎţi de business în loc sǎ ţinǎ cu toatǎ forţa de un model depǎşit. “Internetul a schimbat terenul de joc, iar acum existǎ noi reguli ce permit o reducere substanţialǎ a drepturilor de autor” a mai subliniat profesorul Pablo Vazquez, membru al Fedea, concluzie susţinutǎ şi de Partidul Piraţilor.

Pentru un strop de ironie, şi pentru a arǎta cât de încetǎţenitǎ este practica partajului de fişiere în Spania, trebuie sǎ menţionǎm faptul cǎ în timp ce Guvernul pregǎteşte legea anti-piraterie, angajaţii din cadrul aparatului guvernamental descarcǎ de pe net fǎrǎ stres, mai ales cei de la Apǎrare, Educaţie sau Culturǎ. Pǎcat cǎ marile corporaţii preferǎ sǎ priveascǎ piraţii ca nişte infractori, în loc sǎ-i abordeze ca pe nişte posibili clienţi (cum fac unii în industria gamingului).

Surse: TorrentFreak 1 & 2, El Pais, El Mundo

Vezi şi:

Spania refuzǎ legea celor 3 lovituri

Hacktivism spaniol şi Manifestul Drepturilor Internautului

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, este cunoscut ca un puternic susţinǎtor a controversatei “legi HADOPI”, o lege de tip “trei lovituri”(“three strikes”), datoritǎ faptului cǎ la 3 încǎlcǎri ale legii copyrightului, internautul îşi pierde dreptul la internet. Dar, în acelaşi timp, Sarko este şi un candidat la Premiul “Lily Allen” pentru Ipocrizie în Copyright şi Declaraţii…

Se pare însǎ cǎ preşedintele francez are deja douǎ lovituri greşite în acest joc al drepturilor de autor:
- Prima oarǎ, primǎvara trecutǎ, când partidul prezidenţial a folosit fǎrǎ drept o melodie la un miting politic, iar preşedintele a fost nevoit sǎ plǎteascǎ o despǎgubire de 30,000 de euro cǎtre MGMT.
- A doua oarǎ, acum în octombrie, cînd un jurnal de investigaţie a descoperit cǎ administraţia prezidenţialǎ a creeat 400 de copii dupǎ documentarul “A visage découvert: Nicolas Sarkozy”, deşi dispuneau de 50 de bucǎţi, şi au trecut pe copertǎ, în locul editorului original, Galaxie Press, numele “Serviciului Audioviziualului din cadrul Preşedenţiei Republicii”.

Noi sperǎm sincer ca monsieur Sarkozy sǎ realizeze cǎ legislaţia din domeniul drepturilor de autor trebuie reformatǎ, pentru a fi compatibilǎ cu realitǎţile secolului XXI, şi cǎ legile de tip HADOPI sunt abuzive, şi sǎ-şi regândeascǎ poziţia faţǎ de ele, înante de a comite şi cea de-a treia loviturǎ, cea care sǎ-l lase fǎrǎ net.

Industria muzicală britanică a găsit o nouă portavoce în campania împotriva artiştilor care îndrăznesc să arate adevărul despre abuzurile făcute în numele lor.

O domnişoară Lily Alen, cântăreaţă cu un oarecare succes, deşi personal nu pot numi o melodie de-a ei,  şi-a făcut blog şi a început să-i critice pe artiştii care se alătură “piraţilor” şi să tune şi fulgere împotriva file sharing. Desigur, scopul blogului nu era să ne reveleze gândurile domnişoarei, ci de a publica un unic articol, care să contrabalanseze campania lansată de artiştii britanici împotriva copyright-ului. Ca orice blog acesta trebuia să aibă conţinut dar cel care l-a făcut, poate chiar “artista”, nefiind de pe plaiurile mioritice nu ştia zicala “fă ce zice popa, nu ce face popa”. Desigur poate ar fi trebuit să audă de “fă ceea ce predici” (practice what you preach), dar să vedem totusi ce practică ea. Dragii mei, domnişoara nu piratează, ea plagiază! Pe blogul ei, articolul 50 Cent Piracy is part of the marketing este publicat la 20 septembrie ca şi cum i+ar aparţine, dar în realitate articolul era publicat la 14 septembrie pe un alt blog, sub semnatura lui Michael Masnik. Hmmm…Campioana copyrightului este plagiatoare! De fapt de ce să ne miram. Ipocrizia , făţărnicia şi nesimţirea sunt de fapt fundamentele pe care susţinerea actualei legislaţii a copyright-ului se bazează. Tupeul fără limite este ceea ce le-a adus miliarde, şi tot tupeul îi ajută să facă altele.  Oare cum să le răspunzi unor asemenea oameni. Oare cum ai putea să mai asculţi un astfel de “artist” când ştii cât de ipocrit poate fi …

Lily Allen, ai fost prinsă cu pantalonii în vine!