În postarea anterioară pe această tema am tratat trupe şi artişti care au optat să-şi lanseze materialele prin case de discuri independente sau virtuale şi am încheiat cu exemple de download gratuit şi legal. Vroiam să continui să dezvolt acest subiect, însă cei care au adăugat comentarii au spus cam tot ce se putea pe această tema, în special exemplul cel mai concret, cu care intenţionam să şi încep: cel mai recent album Radiohead care poate fi downloadat gratuit sau contra oricărei sume alese de utilizator.

Observăm că acest fenomen prinde amploare; iată doar câteva exemple de trupe româneşti care oferă materiale gratuite pentru download sau ascultare:

Trupa Grimus are accesibile toate piesele de pe albumul de debut pe site-ul propriu pentru ascultare online.

Trooper oferă o mare parte din materialul discografic gratuit pentru download pe site.

Formaţiile Kumm şi Altar oferă piese gratuit pe site.

Acestora li se adaugă numeroasele trupe care au un număr mare de piese accesibile pe conturile de MySpace.

Pot exista însă şi conflicte între casele de discuri şi formaţii pe tema proprietăţii intelectuale în spaţiul autohton? Răspunsul este unul afirmativ, cel mai elocvent exemplu fiind trupa Phoenix care se află de mai mulţi ani în conflict cu Electrecord pentru drepturile asupra materialelor lansate în perioada predecembristă.

În urmă cu câţiva ani (prin 2006) o iniţiativă internaţională a captat atenţia multor pasionaţi IT şi nu numai: este vorba de proiectul “Un laptop pentru fiecare copil” (One laptop per child) prin care o serie de companii se ofereau să distribuie gratuit un laptop special pentru fiecare elev. Numeroase poze ale unor copii europeni ce descopereau şcoala viitorului, sau ale celor din lumea a 3-a ce întâlneau pentru prima dată “minunea” reţelelor locale, au făcut înconjurul lumii.

Ajuns în Senatul României, însă, proiectul s-a lovit de un refuz ferm (prevazut parcă de toţi, dat fiind conservatorismul sistemului). Cu toate acestea, a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Specialitate din Camera Deputaţilor. O serie de motive ce ilustrau doar lipsa de cunoştinţe în domeniu au fost oferite presei, dar cel mai evident exemplu este următoarea declaraţie: “Am rezerve faţă de performanţele dispozitivului pentru că nu poate rula anumite programe, nici chiar Word-ul. Cred că nu este operaţional din toate discuţiile care au fost până acum. Se pun multe probleme trebuie sa cablăm ţara.”

În primul rând, laptopurile folosesc mediul de birou (desktop environment) Sugar pentru Linux, în timp ce politicianul insista pe nevoia folosirii softului celor de la Microsoft. Aşa cum a insistat si Primul Pirat într-un post anterior, sumele investite pentru licenţe sunt exagerat de mari. Faptul că Ministerul Comunicaţiilor a promis celor de la Intel şi Microsoft deschidere pe piaţa din România, în timp ce programul prevedea laptopuri cu procesoare AMD şi sisteme Linux ar putea sugera o serie de interese personale.

În al doilea rând, s-a pus accentul pe nevoia de cablare, deşi aparatele comunică prin sisteme wireless.

Astfel, laptopurile gratuite au rămas la stadiul de speranţă pentru elevii români. În 2008, însă, Biroul Permanent a aprobat cheltuielile pentru laptopuri şi telefoane mobile pentru senatori. Pentru ei se poate…

Începând cu acest post o să inaugurez o nouă secţiune ce va încerca să vă ofere câteva exemple concrete în care vechile principii ale copyrightului au fost date la o parte, rezultatele fiind maxime pentru inventator/artist şi cumpărător.

Prima situaţie este cea a industriei muzicale, unde o serie de trupe au reuşit să iasă din sfera de influenţa a caselor de discuri (care de multe ori încearcă să impună stilul trupelor pentru a-şi maximiza câştigurile, distrugând originalitatea).  Nu este vorba de underground, ci de nişte nume cu greutate care, folosindu-se de sumele câştigate în trecut şi susţinerea fanilor au experimentat cu noi metode.  Aici apare prima problemă a sistemului: nu pare să existe un punct de plecare pentru cei “mici”.  O soluţie este cea propusă de Trent Reznor, omul din spatele proiectului muzical Nine Inch Nails.(NIN)

Domnul Reznor s-a aflat într-un lung război cu Universal Music Group, faţă de care a încercat mereu să deţină o oarecare autonomie încă din momentul când a cerut ca pe albumele sale să fie recunoscut brandul sau , “Nothing Records” drept casă de discuri. În cadrul unui concert în Australia s-a adresat direct publicului, îndemnându-i să “fure” muzica de pe net şi să refuze să cumpere CD-urile din magazin. În timpul altor concerte erau oferite publicului un număr de Memory Stickuri ce conţineau piese de pe albumele ce aveau să apară la o calitate foarte ridicată şi se încuraja libera circulaţie a acestora pe net. Citeşte întregul articol

Unul dintre principiile pentru care Partidul Piraţilor din România militează este transparenta. O aplicaţie a acestui principiu este şi transparenta cheltuielilor publice pentru achiziţionarea de software. O simpla căutare pe Internet va releva câteva cifre ameţitoare: 58 de milioane euro rest de plată firmei Microsoft pentru licenţele utilizate de stat în perioada 2004-2009, 100 de milioane de euro pentru programele care vor fi utilizate în perioada 2009-2012, 300 de milioane euro firmei româneşti Siveco pentru hardware şi licenţe tot de la Microsoft. La acestea mai adăugăm nişte mizilicuri până la ordinul sutelor de mii de euro, încasate de furnizorii unor programe legislative de prin Piatra Neamţ sau cunoscuţii Oracle şi Indaco. Total, cam 500 milioane euro. Citeşte întregul articol