Dat fiind faptul cǎ originea acestui curent politic se aflǎ în mediul virtual, ierarhia partidului pǎstreazǎ terminologia internetului, membri fiind  împǎrţiţi între “peeri”, “moderatori” şi “administratori”. Preşedintele Comitetului de Iniţiativǎ pentru formarea partidului, Anghel Todorov a fost ales Admin Naţional, iar împreunǎ cu Bogomil Şopov, membru al Consiliului Naţional, va participa la Conferinţa Mondialǎ a Piraţilor din 16-18 aprilie ce va avea loc la Bruxelles.

Fraţii bulgari au fost felicitaţi în persoanǎ de cǎtre Duşan Miletici de la PP Serbia, şi au primit felicitǎri de la numeroase alte partide-surori (inclusiv de la noi) precum şi de la verzii bulgari.

PP.ro se aflǎ încǎ în stadiul strângerii de semnǎturi (dat fiind legea restrictivǎ), proces la care poţi ajuta şi tu. Aflǎ aici cum!

Sursǎ: sait PP.bg

Vezi şi articolul din Adevǎrul

Mulţi dintre veterani sunt supǎraţi şi pur şi simplu nu înţeleg de ce ai trebuie sǎ plǎteascǎ pentru cǎ au recitat nişte cântece din timpul rǎzboiului, însǎ Societatea Ruseascǎ a Autorilor susţine cǎ acele cântece nu sunt în domeniul public, şi astfel trebuie sǎ încaseze taxe pe drepturi de autor. Ridicolul situaţiei este atâta de evident încât chiar şi liderul comuniştilor, Ghenadii Juganov a declarat cǎ “în acest caz, nebunia creşte şi creşte. Acum am ajuns la o stupiditate totalǎ”. De asemenea, camera inferioarǎ a Parlamentului din Rusia a convocat imediat Comisia pentru Arte, pentru a rezolva situaţia.

Pentru a înţelege şi mai bine contextul, trebuie menţionat faptul cǎ URSS-ul a avut cel mai mare numǎr de victime din tot Rǎzboiul Mondial – peste 23 de miloane, din care peste 8,5 mil. au fost militari – iar cântecele de rǎzboi au avut un rol foarte important în menţinerea moralului ridicat, atât în rândul soldaţilor, cât şi al populaţiei civile. Dat fiind faptul cǎ veteranii “Marelui Rǎzboi Patriotic” se bucurǎ de mult respect, probabil Societatea Ruseascǎ a Autorilor – care a dat semne de retragere – va ieşi prost din toatǎ situaţia.

Oricum, dat fiind entuziasmul unora de a alerga dupǎ piraţi, situaţia în care cineva va fi dat în judecatǎ pentru cǎ a recitat “Zdreanţǎ” pare a fi foarte plauzibilǎ, şi nu foarte departe în viitor.

Sursǎ. TorrentFreak

Cu ocazia acestei zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere au publicat articolul “Web 2.0 versus Control 2.0″ în care apare şi lista “Inamicilor internetului în 2010“, statele cele mai nocive din punct de vedere al libertǎţilor on-line, state precum China, Myanmar, Coreea de Nord, Turkmenistan, Cuba sau Vietnam. Articolul detaliazǎ modul în care aceste ţǎri cenzureazǎ opiniile critice, filtreazǎ conţinutul on-line şi aresteazǎ disidenţi virtuali (doar anul acesta au fost încarceraţi 120 de bloggeri), în contrast puternic cu unele ţǎri (precum Finlanda), unde internetul este recunoscut ca un drept fundamental, ca sǎ nu mai vorbin de libertatea de opinie, a presei sau dreptul la viaţǎ privatǎ. Pe lângǎ lista ţǎrilor represive, R.F.F. au mai identificat şi un numǎr de ţǎri ce prezintǎ o tendinţe similare, de limitare a internetului, printre care se aflǎ şi ţǎri democratice precum Australia şi Coreea de Sud, semn cǎ nici ţǎrile dezvoltate nu au scǎpat de riscul cenzurii on-line. Aceste ţǎri sunt clasate ca fiind “Sub supraveghere“.

Pe lângǎ toate acestea, cu ocazia aceleiaşi zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere, în colaborare cu Google, au acordat Premiul Netizen*, creatorilor saitului iranian Change for Equality, sait care militezǎ pentru schimbarea legislaţiei iraniene discriminatorii la adresa femeilor, şi care a devenit un sprijin pentru activistele anti-regim ce se opun autoritǎţilor de la Teheran.

Meritǎ menţionat şi faptul, cǎ datoritǎ impactului pe care l-au avut noile tehnologii virtuale în lupta pentru democraţie, anul acesta Internetul a fost nominalizat, pe lângǎ alţi 236 de candidaţi, pentru Premiul Nobel pentru Pace, nominalizare sprijinitǎ de Shirin Ebadi – cea care a primit premiul în 2003 – precum şi Nicholas Negroponte. Dat fiind impactul Revoluţiei Twitter din Moldova, precum şi a amplelor mişcǎri post-electorale de stradǎ din Iran, organizate tot prin mediul on-line, este uşor de înţeles de ce unii doresc sǎ acorde internetului Premiul Nobel, iar alţii doresc sǎ-l lege în lanţurile cenzurii, în spatele a cât mai multe filtre şi cât mai multe sisteme de monitorizare.

Vicepreşedintele Google, David Drummond, a remarcat, cu ocazia decernǎrii Premiului Netizen faptul cǎ ne aflǎm la un moment critic în dezvoltarea internetului: “Cu toţiii avem de ales. Putem sǎ permitem implementarea şi proliferarea globalǎ a politicilor represive, sau putem sǎ facem faţǎ acestor provocǎri şi sǎ susţinem dreptul fundamental la liberǎ exprimare”

*) Netizen – cetǎţean al internetului, netǎţean(?)

Vezi şi:

Informaţii detaliate despre fiecare “inamic al Internetului” [click aici]

VIDEO: Jean-Francois Julliard, secretar-general al RFF despre ziua de 12 martie, Ziua Internationala Anti-Cenzura On-line [click aici]

VIDEO: Manifestul de susţinere a Internetului pt Premiul Nobel pt Pace [click aici]

Surse: Reporteri Fǎrǎ Frontiere, blogs.journalism.co.uk, GadgetRepublic, GoogleBlog

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak

Acesta a spus cǎ deşi încǎlcarea drepturilor de autor este o problemǎ serioasǎ, soluţia nu este nicidecum amendarea excesivǎ sau încarcerarea adolescenţilor – citând, printre altele, cazul unui adolescent american obligat sǎ plǎteascǎ 675.000 de dolari pentru partajarea ilegalǎ a 30 de melodii. Gurry a mai declarat cǎ, o datǎ cu îmbunǎtǎţirea serviciilor de internet, cu creşterea lǎţimii de bandǎ, problema, centratǎ mai ales pe muzicǎ, va trece şi la domeniul filmelor. Potrivit acestuia, sistemul actual de copyright este sub nişte presiuni puternice, datoritǎ tranziţiei din cadrul real în cel virtual, şi, deşi nu existǎ încǎ o soluţie clarǎ, existǎ diverse propuneri, inclusiv o “taxǎ unicǎ pe internet”.

Se vede astfel clar cǎ mesajul Partidului Piraţilor de reformare a legislaţiei copyrightului este extrem de actual, şi reluat în mod independent de voci importante ce activeazǎ în domeniul drepturilor de autor. De asemenea, renunţarea la practicile exagerate, ce implicǎ amenzi exagerate, deconectare de la internet sau sentinţe cu închisoare, precum şi sprijinirea unor mǎsuri ce stimuleazǎ adaptarea actorilor implicaţi la noul mediu digital este modalitatea cea mai constructivǎ de abordare a subiectului

Sursǎ: Reuters

Deşi au o tragere de inimǎ, ştiind cǎ lumea vede filmul fǎrǎ sǎ plǎteascǎ, producǎtorii au declarat, într-o scrisoare cǎtre “fani şii prieteni” cǎ se bucurǎ foarte mult de publicitatea obţinutǎ datoritǎ reţelelor peer-2-peer, şi vǎd acest fenomen ca “cel mai bun lucru care li se putea întâmpla”. Spre deosebire de alţii, aceştia au înţeles cǎ partajarea filmelor este deja o parte integratǎ a lumii informatizate, şi acestui fenomen se datoreazǎ şi numǎrul de persoane care au cumpǎrat deja filmul pe format DVD sau Blue-ray. De asemenea, pentru ca şi cei care au vǎzut filmul sǎ poatǎ contribui, au introdus pe saitul oficial şi un serviciu prin care piraţii pot dona bani direct producǎtorilor. Între timp, filmul a apǎrut online pe servicii precum Netflix, Blockbuster, sau iTunes, iar pe saitul lor se pot cumpǎra produse oficiale (filmul pe suport fizic, soundtrackul, tricouri, etc).

Şi tot în domeniul filmelor independente, se pare cǎ mai multe saituri de BitTorrent, printre care şi Mininova, The Pirate Bay şi isoHunt, au format o coaliţie pentru a facilita distribuirea de filme prin peer-2-peer, dacǎ producǎtorii doresc asta, evident. Sistemul, denumit VODO, prescurtare de la “voluntary donation” are integrat şi o modalitate prin care cel care descarcǎ filmul poate dona o sumǎ de bani producǎtorilor.

Pentru cei care cred cǎ pirateria a dǎuneazǎ industriei cinematografice, trebuie amintit faptul cǎ “The Dark Night” a fost cel mai descǎrcat film din 2008, şi a avut încasǎri record de 1 miliard de dolari pe plan mondial; de asemenea, între 2004 şi 2009 numǎrul filmelor lansate de cǎtre Hollywood s-a dublat.

Surse: Torrent Freak şi ZeroPaid despre Ink, TF despre VODO

Vezi şi: Trailerul 1 şi Trailerul 2

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor, CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ. Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Surse: ZeroPaid, Billboard.biz şi PP.de