Iatǎ încǎ un exemplu ce ilustreazǎ hibele legii drepturilor de autor, dar şi ipocrizia marilor studiouri hollywoodiene.

Cei care au vǎzut filmul “2012″ – sau dacǎ nu, mǎcar trailerul – pot confirma faptul cǎ scena în care forţele apocaliptice ale naturii distrug gigantica statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro este o scenǎ iconicǎ. Se pare totuşi cǎ statuia “Mântuitorului Hristos” se aflǎ încǎ sub incidenţa legii drepturilor de autor, iar pentru utilizarea imaginii acestuia într-un film, Columbia Pictures trebuia sǎ cearǎ acordul Arhidiocezei Romano-Catolice din Rio, deţinǎtoarea drepturilor pânǎ în 2031, când statuia intrǎ-n domeniul public.

Culmea, Columbia Pictures a cerut acordul arhidiocezei, şi, spre deosebire de restul 99% din cazuri, au fost refuzaţi, şi drept urmare, au hotǎrât sǎ ignore drepturile de autor, şi sǎ utilizeze statuia-simbol în film. Drept urmare, Biserica Catolicǎ i-a dat în judecatǎ pentru încǎlcare legii copyrightului.

Suntem curioşi, oare Columbia Pictures ce pǎrere are de cei care descarcǎ “2012″ ilegal de pe internet?

Sursǎ: Yahoo News

Citesc un comentariu interesant pe blogul Drept & Internet, al lui Bogdan Manolea, pe care-l reproduc integral:

Paul Ciocoiu pentru Southeast European Times: [îngroşǎrile ne aparţin - notǎ PP]

“În încercarea de a combate pirateria din România, tribunalele au început să acţioneze în judecată persoanele care descarcă ilegal muzică şi filme. Vara trecută, un membru al reţelei de partajare de fişiere DC++ a primit o amendă de 3.000 de euro, reprezentând daune civile, pentru distribuţia ilegală de fişiere. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) a declarat că acuzatul trebuie să plătească pentru piratarea a 296 de produse muzicale.

Procesului i-au urmat numeroase alte investigaţii. În luna iulie a anului trecut, inspectorii AIMR au ajutat forţele de ordine să percheziţioneze apartamentele a doi suspecţi din Bucureşti care postau fişiere audio şi video pe internet şi erau bănuiţi de crearea şi piratarea discurilor. În Braşov, un student în vârstă de 20 de ani este anchetat sub acuzaţia de încălcare a drepturilor de autor, în timp ce în judeţul Buzău se derulează primul proces de piraterie digitală în care este acuzat un furnizor de Internet. Anterior, aceşti delicvenţi primeau mai degrabă o mustrare, plătind amenzi contravenţionale minore.

Ofiţerul de Relaţii Publice al AIMR, Alina Ovesea, a declarat pentru SETimes că, în primul semestru al anului 2009, asociaţia a reprezentat partea civilă în 123 de procese penale de piraterie fizică, altfel spus contrabandă cu CD-uri şi DVD-uri, şi de piraterie digitală, daunele totale ajungând la 300.000 euro.”

Trebuie menţionat faptul că Partidul Piraţilor consideră “pirateria fizică” fundamental diferită de “pirateria digitală“. Dacă în prima situaţie cei care fac contrabandă obţin câştiguri materiale dintr-un produs la a cărui creaţie nu au participat – un fapt condamnabil – , în cazul al doilea, al partajării digitale, descărcarea se face pentru uz personal, şi nu în scop comercial, distincţie ce ar trebui să existe în legislaţia drepturilor de autor. – notǎ PP

Într-un articol precedent menţionam faptul cǎ în Spania utilizatorul nu este în pericolul de a fi deconectat, acest stat refuzând adoptarea unei legislaţii de tip “3 lovituri”. Însǎ în acelaşi timp, sub presiunea organelor de gestionare a drepturilor de autor, guvernul de la Madrid a înaintat un proiect de lege ce doreşte sǎ faciliteze închiderea saiturilor de file-sharing fǎrǎ existenţa prealabilǎ a vreunui ordin judecǎtoresc.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak

Francis Gurry, directorul-general al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectualǎ (WIPO) – una din cele 16 agenţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite – a declarat, la al 5-lea Forum Internaţional al Creativitǎţii şi Invenţiilor, desfǎşurat în India, cǎ pedepsele severe pentru încǎlcarea drepturilor de autor sunt nişte mǎsuri contraproductive.

Acesta a spus cǎ deşi încǎlcarea drepturilor de autor este o problemǎ serioasǎ, soluţia nu este nicidecum amendarea excesivǎ sau încarcerarea adolescenţilor – citând, printre altele, cazul unui adolescent american obligat sǎ plǎteascǎ 675.000 de dolari pentru partajarea ilegalǎ a 30 de melodii. Gurry a mai declarat cǎ, o datǎ cu îmbunǎtǎţirea serviciilor de internet, cu creşterea lǎţimii de bandǎ, problema, centratǎ mai ales pe muzicǎ, va trece şi la domeniul filmelor. Potrivit acestuia, sistemul actual de copyright este sub nişte presiuni puternice, datoritǎ tranziţiei din cadrul real în cel virtual, şi, deşi nu existǎ încǎ o soluţie clarǎ, existǎ diverse propuneri, inclusiv o “taxǎ unicǎ pe internet”.

Se vede astfel clar cǎ mesajul Partidului Piraţilor de reformare a legislaţiei copyrightului este extrem de actual, şi reluat în mod independent de voci importante ce activeazǎ în domeniul drepturilor de autor. De asemenea, renunţarea la practicile exagerate, ce implicǎ amenzi exagerate, deconectare de la internet sau sentinţe cu închisoare, precum şi sprijinirea unor mǎsuri ce stimuleazǎ adaptarea actorilor implicaţi la noul mediu digital este modalitatea cea mai constructivǎ de abordare a subiectului

Sursǎ: Reuters

Se pare cǎ în Europa existǎ guverne care înţeleg cǎ deconectarea de la Internet nu este o soluţie dezirabilǎ atunci când e vorba de protearea legii drepturilor de autor. Douǎ din statele care nu vor introduce legi de tip “3 lovituri”, precum legea Hadopi din Franţa sau viitoarea legea din Marea Britanie, sunt Spania şi Germania.

Ministrul Culturii din Spania, Angeles González-Sinde, a anunţat recent cǎ guvernul nu are în vedere mǎsuri punitive pentru utilizatorii de internet. Nu este pentru prima oarǎ când guvernul se pronunţǎ împotriva unor asemenea mǎsuri, astfel încât organizaţia ce reprezintǎ deţinǎtorii drepturilor de autor, CCCI, a abandonat iniţiativa de a încerca sǎ introducǎ o lege de tip “3 lovituri”. De altfel Spania are o legislaţie foarte progresistǎ, şi existǎ douǎ hotǎrâri judecǎtoreşti care stabilesc faptul cǎ partajarea de fişiere fǎrǎ scop comercial, adicǎ pentru uz privat, este un act legal, în conformitate cu legistaţia spaniolǎ din domeniul drepturilor de autor.

La fel ca-n Spania, noul guvern de dreapta al Angelei Merkel din Germania, s-a pronunţat împotriva unei legi ce ar bloca accesul utilizatorului la internet. Deşi coaliţia de guvernǎmânt a anunţat cǎ doreşte o mai bunǎ protecţia a drepturilor de autor, aceasta se va reliza nu prin blocarea accesului la internet, ci prin mǎsuri ce vizeazǎ o mai bunǎ colaborare între deţinǎtorii de dreturi şi providerii de internet.

De asemenea, Partidul Piratilor au salutat numirea liberalei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger în postul de Ministru al Justiţiei, fiind cunoscutǎ ca puternicǎ susţinǎtoare a dreptului la viaţa privatǎ. Aceasta a demisionat în 1996 din acelaşi post ca protest împotriva metodelor folosite de statul german pentru a spiona cetǎţenii prin internet, metode ce încǎlcau în mod flagrant drepturile cetǎţenilor.

Actualul guvern german, puternic axat pe protejarea drepturilor individuale, precum şi atitudinea guvernului spaniol şi legislaţia din statul iberic, sunt îmbucurǎtoare dat fiind faptul cǎ oferǎ o alternativǎ la viziunea statului ultrapunitiv ce doreşte sǎ revoce dreptul la internet unei însemnate pǎrţi din populaţie – cei care partajeazǎ culturǎ în scop pur personal.

Surse: ZeroPaid, Billboard.biz şi PP.de

Încǎ o veste bunǎ din Europa Nordicǎ. Organizaţia danezǎ Antipiratgruppen (Grupul Anti-Piraterie), ce din anul 2002 încearcǎ sǎ combatǎ fenomenul partajǎrii de fişiere, a anunţat cǎ renunţǎ la procesele intentate împotriva unor indivizi suspectaţi de file-sharing.

Se pare cǎ în Danemarca drepturile individuale sunt respectate cu sfinţenie, şi e nevoie de dovezi solide pentru ca cineva sǎ fie condamnat pentru partajare ilegalǎ de fişiere, chiar mai mult decât identificarea unui fişier sau al unui IP. De asemenea, dacǎ deţinǎtorul drepturilor de autor doreşte sǎ opreascǎ transferurile de fişiere printr-o reţea, trebuie sǎ se adreseze utilizatorilor, şi nu celui care administreazǎ reţeaua.

Anul trecut au existat patru procese în Danemarca care au fost implicate persoane suspectate de partajare ilegalǎ, însǎ din aceştia doar unul singur a fost condamnat, şi numai dupǎ ce a recunoscut fapta. Astfel, un reprezentant al Antipiratgruppen a recunoscut cǎ cei care fac file-sharing nu pot fi condamnaţi decât dacǎ sunt prinşi asupra faptei sau dacǎ recunosc ei înşişi fapta.

Un studiu recent aratǎ cǎ 70% dintre danezii cu vârsta cuprinsǎ între 15 şi 25 de ani obişnuiesc sǎ descarce ilegal muzicǎ de pe internet.

Sursǎ: Politiken.dk via Freeform101

Potrivit Wikipedia, Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA, în românǎ: Tratatul Comercial Anti-Contrafacere) este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de copyright”. O problemǎ majorǎ cu acest tratat este gradul ridicat de secretomanie a celor care negociazǎ. În opoziţie flagrantǎ cu principiile democraţiei deschise, negocierile sunt secrete, şi, la fel ca negocierile autohtone cu ORDA, menţionate în postul precedent, lipseşte vocea societǎţii, adicǎ a consumatorilor.

Totuşi, din când în când, pǎrţi din document scapǎ pe internet, cum s-a întâmplat şi pe data de 3 noiembrie a.c., însǎ ceea ce transpirǎ din aceste negocieri dau motive serioase de îngrijorare. Tratatul preia modalitǎţile de luptǎ antipiraterie ale RIAA şi MPAA, şi ele active în negocieri, cerând  o politicǎ globalǎ de tip “3 lovituri”, evident fǎrǎ necesitatea unei hotǎrâri judecǎtoreşti; de asemenea deţinǎtorii de copyright au dreptul sǎ cearǎ retragerea oricǎrui material, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ întradevǎr posedǎ drepturile de autor.

În toatǎ aceastǎ politicǎ, cei mai afectaţi sunt providerii de net şi publicul (consumatorii). Presiunea exercitatǎ asupra providerilor este imensǎ, datoritǎ faptului cǎ se specificǎ responsabilitatea lor pentru orice încǎlcare a legii copyrightului de cǎtre clienţii lor. Astfel, un litigiu între un deţinǎtor de drepturi şi un internaut se rǎsfrânge şi asupra unui terţ, providerul de net, care devine astfel pǎrtaş la actul de piraterie, şi poate astfel suferi penalizǎri. Viziunea despre provideri a celor care negociazǎ pare sǎ fie “Cine nu e cu noi, e împotriva noastrǎ!”.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul cǎ publicul, şi reprezentanţii lor din societatea civilǎ, se luptǎ intens pentru ca negocierile (aflate la a şase rundǎ, în Seul) sǎ fie desecretizate pentru ca şi consumatorii sǎ poatǎ sǎ-şi aducǎ aportul şi sǎ se asigure cǎ tratatul nu le va desconsidera drepturile fundamentale (cum, în mod evident, o şi face). Organizaţia Knowledge Ecology International a trimis chiar o scrisoare deschisǎ/petiţie preşedintelui american, cerând desecretizarea tratatului, considerând atitudinea curentǎ drept unul orwellian şi o insultǎ la adresa inteligenţei consumatorului.

Surse: TorrentFreak şi FreakBits
Legat de cazul ORDA, vezi: Dilema Veche, FreshGoodMinimal, Capital.ro şi Blogul PP