Pirate Party Radio

Pirate Party Radio este o emisiune radio sǎptǎmânalǎ ce trateazǎ ştiri ce ţin de politica Piraţilor, şi anume reforma copyrightului, libertatea informaţiei, dreptul la viaţǎ privatǎ, neutralitatea internetului sau guvernare deschisǎ. Emisiunea este produsǎ de RantMedia, organizaţie de media independentǎ, şi este moderatǎ de James O’Brien (Cimmerian), fondatorul RantMedia. Radio PP este programul radiofonic oficial al Partidului Piraţilor din Canada şi al celui din Statele Unite, şi este transmis în fiecare joi online. De asemenea, toate episoadele se gǎsesc pe pagina oficialǎ, iar ultimul episod poate fi ascultat oricând prin streaming.

Pirate Podcast

Pirate Podcast reprezintǎ o serie de înregistrǎri fǎcute de cǎtre Eric Priezkalns, unul dintre fondatorii Partidului Piraţilor din Marea Britanie (PPUK), ce trateazǎ politica PP. Momentan, Pirate Podcast cuprinde 5 interviuri interesante, şi anume, cu Andrew Robinson, liderul PPUK, cu Samir Allioui, preşedintele PP Olanda şi co-preşedinte interimar PP Internaţional, cu Boris Turovskii, membru PP Rusia şi PP Germania, şi candidat (atunci) la preşedenţia  PPI precum şi ultimele 2 cu candidaţii PPUK la alegerile legislative din Marea Britanie ce vor avea loc pe 9 mai a.c. Înregistrǎrile se gǎsesc şi pe saitul Apple iTunes.

Dacǎ mai cunoaşteţi şi alte asemenea podcasturi/emisiuni, lǎsaţi-ne un mesaj, aici sau pe forum.

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak

Întrebarea se pune în felul urmǎtor:
Dacǎ pe timp de rǎzboi, pedeapsa colectivǎ este interzisǎ ferm şi fǎrǎ drept de apel de cǎtre A Patra Convenţie de la Geneva – Articolul 33 – atunci de ce pe timp de pace, în societǎţile avansate, aceastǎ practicǎ odioasǎ poate fi utilizatǎ de industria cinematograficǎ cu cea mai mare dezinvolturǎ?

Sursǎ: BoingBoing şi ZDNet UK

Astfel, în urma unor negocieri între Membrii Parlamentului European, Comisia Europeanǎ şi Consiliul European, s-a ajuns la o formulǎ care sǎ satisfacǎ pǎrţile implicate. Christian Engström, europarlamentar din partea Partidului Piraţilor, a fost unul din cei care au avut un cuvânt important de spus în negocierile pentru acest compromis, declarând cǎ este mulţumit de rezultat, fiind un pas mic în direcţia cea bunǎ, adǎugând totuşi cǎ mai sunt multe de fǎcut. “Într-o societate deschisǎ şi liberǎ, nimeni nu ar trebui sǎ fie deconectat de la Internet.”

Astfel, se poate vedea cât de mult conteazǎ chiar şi o singurǎ voce a Partidului Piraţilor în Parlamentul European, însǎ Engström a mai menţionat cǎ: “Nu am fi reuşit sǎ obţinem asta fǎrǎ munca depusǎ de comunitatea de activişti on-line. An demonstrat faptul cǎ oamenii obişnuiţi pot face ceva dacǎ lucreazǎ împreunǎ. Şi asta este doar începutul. Comunitatea de internauţi au început sǎ-şi arate forţa”

Surse: TorrentFreak şi Blogul lui Christian Engström (conţine forma finalǎ a textului)

Însǎ acest pilon al secolului XXI se aflǎ într-o situaţie tragicǎ. Deşi mulţi o considerǎ esenţialǎ şi indispensabilǎ în epoca informaţiei, schimbǎrile pe care le-a adus şi le aduce au însemnat şi cǎ unii trebuie sǎ se adapteze. Iar cei care se simt ameninţaţi de aceast nou grad de libertate umanǎ o amininţǎ la rândul lor. Evoluţiile pe plan politic nu sunt însǎ încurajatoare, deşi se întrevǎd, punctual şi semne pozitive.

Pe Vechiul Continent, o datǎ cu mutilarea amendamentului 138, Parlamentul European a lǎsat deschisǎ poarta abuzurilor, atât asupra utilizatorilor, care sunt trataţi ca vinovaţi înainte de a vedea vreun judecǎtor, cât şi asupra netului, care pierzând garanţia neutralitǎţii, ar putea fi vândut în pachete. Spectrul legilor de tip “trei lovituri şi ai zburat” planeazǎ, de asemenea, asupra Europei. Dupǎ ce Franţa a adoptat o asemenea lege, trecând peste vocile care o contestau, Marea Britanie vrea sǎ facǎ la fel, deşi aici numǎrul celor care o resping este şi mai mare, incluzînd parlamentari, experţi în telecomunicaţii şi chiar şi provideri de net.

Existǎ totuşi şi perspective pozitive. Peste Atlantic, în SUA, preşedintele pare sǎ-şi respecte promisiunea, şi al sǎu om de la Comisia Federalǎ pentru Comuniaţii pune la cale un proiect de lege care sǎ asigure inviolabilitatea Neutralitǎţii Internetului, deşi interesele corporatiste ar dori sǎ vândǎ libertǎţile virtuale în pacheţele. De asemenea, din Europa Nordicǎ vine un nou val de gândire vizavi de cum trebuie înţeles şi apǎrat Internetul. Finlanda este primul stat care, recent, a adoptat o lege prin care se recunoaşte “Dreptul la Internet” şi care considerǎ cǎ acest drept este esenţial într-o societate care doreşte sǎ progreseze. La fel, în Suedia, apariţia unui nou curent politic, cel al Partidului Piraţilor, dovedeşte cǎ modul vechi de abordare al dreptului de autor este anacronic atunci când este privit prin prisma internautului. Azi, Partidul Piraţilor este cel mai mare partid extraparlamentar în Suedia şi Germania, are un europarlamentar (în curând doi), şi existǎ, la diferite nivele de organizare, în zeci de alte state.

Astfel, am ajuns într-un moment în existenţa Internetului în care trebuie ales între douǎ viziuni: fie vom avea o platformǎ liberǎ pentru schimb de informaţii şi idei, un mediu global al creativitǎţii şi comunicǎrii, fie pǎşim resemnaţi într-un nou ev mediu întunecat, al unui internet sufocat, prizonier al intereselor inadaptate la noua realitate.

Acestea sunt:
1. Libertatea de a accesa orice conţinut legal pe internet
2. Libertatea de a accesa orice aplicaţie pe internet
3. Libertatea de a accesa orice serviciu pe internet
4. Libertatea de a conecta orice dispozitiv la internet, atîta timp cǎt nu dǎuneazǎ reţelei
La acestea se vor mai adǎuga:
5. Dreptul la acces nediscriminatoriu (operatorii de net sǎ nu încetineascǎ vreo aplicaţie sau vreun serviciu)
6. Dreptul de a fi informat despre modul în care operatorii reparǎ o reţea congestionatǎ

Ultima, oarecum ciudatǎ, vine ca rǎspuns la un incident de mai demult, când Comcast a blocat traficul p2p, şi abia dupǎ un an de negare, dar şi presiune din partea FCC, a recunoscut cǎ existǎ aceastǎ restricţie.

Astfel, în noiembrie vor începe procedurile de codificare ale acestor 6 principii, şi implicit şi consultǎrile şi negocierile din cadrul FCC, dar şi dintre Comisie şi pǎrţile implicate în acest subiect, şi anume, providerii  de internet, precum şi membri ai societǎţii civile, interesate de neutralitatea internetului.

Interesant este, cǎ pe lângǎ membri Democraţi ai FCC, dintre care şi preşedintele, şi-au mai anunţat sprijinul pentru acest proiect de lege şi alte nume importante. În primul rând este vorba Rick Boucher, preşedintele Comitetului pentru Comunicaţii, Tehnologie şi Internet din cadrul Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite, dar şi a unor giganţi din domeniul on-line, precum Google, Ebay, Skype, Facebook, Amazon, Sony Electronice, Digg, Flickr, LinkedIn sau Craigslist, ai cǎror preşedinţi au semnat o scrisoare deschisǎ în sprijinul iniţiativei FCC.

De cealaltǎ parte a baricadei, în tabǎra providerilor de internet, giganţii AT&T şi Verizon, s-au pronunţat împotriva acestei iniţiative, la fel cum au fǎcut-o  anumiţi senatori republicani,  printre care şi John McCain, care a depus un proiect de lege menit sǎ blocheze iniţiativa FCC. AT&T a mers pânǎ-ntr-acolo încât a cerut angajaţilor, printr-un memoriu intern, sǎ posteze de pe adresele personale de mail comentarii anti-net-neutrality pe saitul OpenInternet.gov, noua platformǎ de dialog pe aceastǎ temǎ, creatǎ de guvernul american. Evident cǎ memoriul a ajuns în presǎ, probabil “scǎpat” de un angajat care înţelege beneficiile nautralitǎţii netului. În orice caz, este îmbucurǎtor sǎ vezi cǎ aceste principii sunt pe cale sǎ de vinǎ lege, şi suntem convinşi cǎ vor deveni, iar acesta este motivul pentru care tacticile marilor companii devin atâta de disperate.

Document: Discursul lui Genachowski la Institutul Brookings

Surse: Reuters, BBC, GamePolitics, Wired

Prostia era atât de mare încât Parlamentul European a adoptat un amendament care putea împiedica statele membre să emită astfel de aberaţii legislative. Încă de pe atunci, deconectarea unui individ de la reţea a fost considerată o încălcare a drepturilor omului.

În Franţa legea trecuse de Parlament, cu tot cu prevederile incriminate, dar o plângere la Curtea Constituţională a dus la declararea ca neconstituţionale a prevederilor privind deconectarea, pe motivul că accesul la informaţie, respectiv la Internet este un drept fundamental al omului care nu poate fi îngrădit.
Poate părea incredibil dar domnul Sarkozy a pus interesele producătorilor de muzică şi film mai presus decât drepturile cetăţenilor propriei ţări şi a perseverat în promova o lege identică, cu tot cu prevederile privind deconectarea. Legea a trecut de Senat, cu toată opoziţia luptătorilor pentru drepturile omului şi a partidelor de stânga.

De data aceasta, artificiul juridic consta în faptul că deconectarea se dispune de către un judecător, în procedură de urgenţă.

Oare limitarea drepturilor garantate prin aderarea la Convenţia Drepturilor Omului este constituţională în Franţa?
Oare nu există limită în foamea de bani a unora? Oare francezii vor mai tolera mult această ipocrizie?