Expoziţia se axeazǎ puternic pe drepturile de autor ca şi concept ancorat în echilibrul dintre creatori şi (re-)utilizatori, acordându-se spaţiu amplu pentru alternative contemporane la copyright – copyleft, creative commons – sau reforma ei, precum şi subiectelor tangente, cum ar fi partajarea de fişiere (file-sharing) sau Partidul Piraţilor, ca mişcare politicǎ copy-reformistǎ.

Pentru cei interesaţi, cu drum prin Budapesta, expoziţia dureazǎ pânǎ pe 19 mai a.c., şi se aflǎ la Galeria Centralis (OSA at CEU) 1051 Budapest,  strada Arany János, nr. 32.

PS. Pe blogul organizatorului (e în maghiarǎ, dar traduce Google) am aflat cǎ anul acesta, pe lângǎ mulţi alţii, operele lui Nicolae Iorga intrǎ în domeniul public (1940 + 70 ani).

Vezi şi Pagina de Prezentare a Expoziţiei

Mulţi dintre veterani sunt supǎraţi şi pur şi simplu nu înţeleg de ce ai trebuie sǎ plǎteascǎ pentru cǎ au recitat nişte cântece din timpul rǎzboiului, însǎ Societatea Ruseascǎ a Autorilor susţine cǎ acele cântece nu sunt în domeniul public, şi astfel trebuie sǎ încaseze taxe pe drepturi de autor. Ridicolul situaţiei este atâta de evident încât chiar şi liderul comuniştilor, Ghenadii Juganov a declarat cǎ “în acest caz, nebunia creşte şi creşte. Acum am ajuns la o stupiditate totalǎ”. De asemenea, camera inferioarǎ a Parlamentului din Rusia a convocat imediat Comisia pentru Arte, pentru a rezolva situaţia.

Pentru a înţelege şi mai bine contextul, trebuie menţionat faptul cǎ URSS-ul a avut cel mai mare numǎr de victime din tot Rǎzboiul Mondial – peste 23 de miloane, din care peste 8,5 mil. au fost militari – iar cântecele de rǎzboi au avut un rol foarte important în menţinerea moralului ridicat, atât în rândul soldaţilor, cât şi al populaţiei civile. Dat fiind faptul cǎ veteranii “Marelui Rǎzboi Patriotic” se bucurǎ de mult respect, probabil Societatea Ruseascǎ a Autorilor – care a dat semne de retragere – va ieşi prost din toatǎ situaţia.

Oricum, dat fiind entuziasmul unora de a alerga dupǎ piraţi, situaţia în care cineva va fi dat în judecatǎ pentru cǎ a recitat “Zdreanţǎ” pare a fi foarte plauzibilǎ, şi nu foarte departe în viitor.

Sursǎ. TorrentFreak

Cei care au vǎzut filmul “2012″ – sau dacǎ nu, mǎcar trailerul – pot confirma faptul cǎ scena în care forţele apocaliptice ale naturii distrug gigantica statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro este o scenǎ iconicǎ. Se pare totuşi cǎ statuia “Mântuitorului Hristos” se aflǎ încǎ sub incidenţa legii drepturilor de autor, iar pentru utilizarea imaginii acestuia într-un film, Columbia Pictures trebuia sǎ cearǎ acordul Arhidiocezei Romano-Catolice din Rio, deţinǎtoarea drepturilor pânǎ în 2031, când statuia intrǎ-n domeniul public.

Culmea, Columbia Pictures a cerut acordul arhidiocezei, şi, spre deosebire de restul 99% din cazuri, au fost refuzaţi, şi drept urmare, au hotǎrât sǎ ignore drepturile de autor, şi sǎ utilizeze statuia-simbol în film. Drept urmare, Biserica Catolicǎ i-a dat în judecatǎ pentru încǎlcare legii copyrightului.

Suntem curioşi, oare Columbia Pictures ce pǎrere are de cei care descarcǎ “2012″ ilegal de pe internet?

Sursǎ: Yahoo News

“În încercarea de a combate pirateria din România, tribunalele au început să acţioneze în judecată persoanele care descarcă ilegal muzică şi filme. Vara trecută, un membru al reţelei de partajare de fişiere DC++ a primit o amendă de 3.000 de euro, reprezentând daune civile, pentru distribuţia ilegală de fişiere. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) a declarat că acuzatul trebuie să plătească pentru piratarea a 296 de produse muzicale.

Procesului i-au urmat numeroase alte investigaţii. În luna iulie a anului trecut, inspectorii AIMR au ajutat forţele de ordine să percheziţioneze apartamentele a doi suspecţi din Bucureşti care postau fişiere audio şi video pe internet şi erau bănuiţi de crearea şi piratarea discurilor. În Braşov, un student în vârstă de 20 de ani este anchetat sub acuzaţia de încălcare a drepturilor de autor, în timp ce în judeţul Buzău se derulează primul proces de piraterie digitală în care este acuzat un furnizor de Internet. Anterior, aceşti delicvenţi primeau mai degrabă o mustrare, plătind amenzi contravenţionale minore.

Ofiţerul de Relaţii Publice al AIMR, Alina Ovesea, a declarat pentru SETimes că, în primul semestru al anului 2009, asociaţia a reprezentat partea civilă în 123 de procese penale de piraterie fizică, altfel spus contrabandă cu CD-uri şi DVD-uri, şi de piraterie digitală, daunele totale ajungând la 300.000 euro.”

Trebuie menţionat faptul că Partidul Piraţilor consideră “pirateria fizică” fundamental diferită de “pirateria digitală“. Dacă în prima situaţie cei care fac contrabandă obţin câştiguri materiale dintr-un produs la a cărui creaţie nu au participat – un fapt condamnabil – , în cazul al doilea, al partajării digitale, descărcarea se face pentru uz personal, şi nu în scop comercial, distincţie ce ar trebui să existe în legislaţia drepturilor de autor. – notǎ PP

Aceste CD-uri au fost comercializate ulterior, aducând profituri majore caselor de discuri.

Singura măsură luată de inculpaţi a fost să păstreze liste cu cei ale căror opere le-au folosit fără drept. Astfel s-a constat că practica vinderii de CD-uri fără acceptul autorilor a început în 1980 şi continuă şi azi, în condiţiile în care aceleaşi case de discuri cer acum pedepse grele şi deconectarea utilizatorilor care îndrăznesc să folosească melodii în scopuri necomerciale.

Oare utilizatorii ar trebui să se apuce de vândut mp3-uri ca să nu mai fie urmăriţi de casele de discuri? Oare acest tratament inegal va mai continua mult? (Eu cred că nu, şi ne ocupăm de asta.)

Procesul continuă iar inculpaţii au admis până acum că datorează peste 50 de milioane de dolari pentru melodiile vândute fără drept. Pretenţiile artiştilor se ridică însă la 6 miliarde de dolari, cu şanse mari de a câştiga. De altfel suma cerută a fost calculată după acelaşi sistem în care casele de discuri îşi stabilesc pretenţiile faţă de “piraţi”.

Ceea ce semeni, aia culegi?  Karma? What goes around comes around? …

Surse:

1. Michael Geist

2. The Star

3. Torrent Freak

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.

Ca rǎspuns la aceastǎ mişcare, un grup de hacktivişti au atacat saitul principalei organizaţii spaniole antipiraterie, Promusicae, şi au înlocuit pagina de întâmpinare cu urmǎtorul manifest:

“Manifest asupra drepturilor utilizatorilor de internet

Un grup de jurnalişti, bloggeri, profesionişti şi creatori doresc sǎ-şi exprime opoziţia fermǎ faţǎ de includerea în proiectul de lege a unor amendamente ce restricţioneazǎ libertatea de exprimare, a informaţiei şi accesul la culturǎ pe internet. Aceştia mai declarǎ cǎ:

1. – Drepturile de autor nu ar trebui puse deasupra drepturilor fundamentale ale cetǎţenilor la intimitate, siguranţǎ, prezumţie de nevinovǎţie, protecţie juridicǎ adecvatǎ şi libertate de expimare

2. – Suspendarea drepturilor fundamentale este şi trebuie şi trebuie sǎ rǎmânǎ o competenţǎ exclusivǎ a judecǎtorilor. Acest proiect, în opoziţie cu articolul 20.5 al Constituţiei Spaniei, acordǎ executivului puterea de arestricţiona accesul cetǎţenilor la anumite saituri.

3. – Legea propusǎ ar crea nesiguranţǎ legislativǎ în cadrul companiilor IT, periclitând una din puţinele sectoare în dezvoltare ale economiei, îngreunând crearea unei companii, introducând restricţii în concurenţa liberǎ şi încetinind evoluţia lor

4. – Propunerea legislativǎ ameninţǎ creativitatea şi îngreuneazǎ dezvoltarea culturalǎ. Înternetul şi noile tehnologii au democratizat creaţia şi publicarea tuturor tipurilor de conţinut, ce nu mai depind de vechea industrie, ci de multiple şi variate surse

5. – Autorii, ca orice om muncitor, este îndreptǎţit sǎ trǎiascǎ de pe urma ideilor creative, modelelor de business şi activitǎţilorce derivǎ din creaţia lor. Încercarea de a menţine  o industrie depǎşitǎ prin modificǎri legislative nu este nici corect, nici realist. Dacǎ modelul lor de afacere se baza pe controlul copiilor unei creaţii, iar asta este acum imposibil, datoritǎ internetului, ar trebui sǎ caute un nou model de afacere

6. – Considerǎm cǎ industriile culturale au nevoie de alternative moderne, eficiente, credibile şi la preţuri accesibile pentru a putea supravieţui. De asemenea, trebuie sǎ se adapteze la noi practici sociale.

7. – Internetul ar trebui sǎ fie liber şi fǎrǎ interferenţe din partea unor grupuri ce cautǎ sǎ perpetueze modele depǎşite de afaceri şi sǎ opreascǎ libera circulaţie a cunoştinţelor umane.

8. – Cerem Guvernului sǎ garanteze Neutralitatea Reţelei în Spania, cǎci asta va crea o bazǎ pe care se poate dezvolta o economie durabilǎ.

9. – Propunem o reformǎ realǎ a drepturilor de prorietate intelectualǎ pentru a asigura existenţa unei societǎţi a cunoaşterii, pentru a promova [cultura aflatǎ în] domeniul public şi a limita abuzurile din partea organizaţiilor ce apǎrǎ copyrightul

10. – Într-o democraţie, legile şi amendamentele acestora ar trebui adoptatea abia dupǎ o îndelungatǎ dezbatere publicǎ şi consultǎri cu toate pǎrţile implicate. Modificǎrile legislative ce afecteazǎ drepturile fundamentale pot fi fǎcute doar prin legi constituţionale”

Deşi nu suntem de acord cu modalitǎţile utilizate pentru a propaga acest manifest, trebuie totuşi menţionat cǎ aceste drepturi revendicate pentru un internet liber sunt în esenţǎ aceleaşi cu drepturile revendicate de Partidul Piraţilor, şi de alte organizaţii ce militeazǎ pentru o împǎcare legislativǎ între copyright şi internet, fǎrǎ sacrificarea drepturilor fundamentale umane.

Vezi şi: Carta Drepturilor Internautului

Sursǎ:  TorrentFreak