Parlamentul European a votat ieri – 10 matie 2010 – o rezoluţie prin care cere Comisiei sǎ facǎ publice toate documentele legate de negocierile tratatului ACTA, în vedera unei transparenţe totale şi pentru a se respecta principiile democraţiei. Europarlamentarii au adoptat rezoluţia cu un scor quasi-unanim, de 633 pentru, 13 împotrivǎ şi 16 abţineri.

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]

Nu demult au apărut pe Internet documente care ne arata că în spatele uşilor închise, între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeana se desfăşoară negocieri pentru încheierea unui tratat  denumit ACTA (Tratatul Comercial Anti-Contrafacere)[1]. Detaliile scăpate de sub secretul negocierilor pot fi găsite la Wikileaks [2], la  European Digital Rights Initiative (EDRi) [3] si pe siteul Fundatiei pentru o Infrastructură a Informatiei Liberă [4].

Partidele Piraţilor din toată lumea, alături de organizaţii neguvernamentale, îşi exprima îngrijorarea faţă de secretul negocierilor dar şi faţă de conţinutul tratatului.

Negocierile au fost ţinute secrete în mod constant, atât din ochii publicului şi pentru politicienii aleşi în mod direct în parlamentele naţionale. Această practică este în dăunătoare democraţiei şi ajută numai la coruperea societăţii globale. Conţinutul Tratatului este partajat numai cu reprezentanţii grupurilor de interese corporatiste – legate de drepturile de proprietate intelectuală, reprezentanţii “industriei”.

Acest proces nici nu respectă, nici nu solicită, opinia publică. Există şi altă părţi interesate în mnod direct, dar care nu au fost initate la discuţii. Asociaţia Europeană a furnizorilor de servicii Internet (EuroISPA) [5] şi Internet Service Provideri din întreaga lume sunt revoltaţi de existenţa şi modul de derulare a negocierilor, fiind împotriva unui astfel de tratat.

În mod concret, doar o mică parte din cei care au aflat de negocieri au si dreptul de a formula propuneri şi de a oferi opinii asupra celor discutate, părţilor interesate fiindu-le negat dreptul de a îşi spune punctul de vedere. Nici măcar membrii Parlamentului European nu au fost consultaţi [6]

Textul tratatului se aseamănă mult cu legislaţia SUA (Digital Millenium Copyright Act) şi stabileşte standarde minime de protecţie deosebit de ridicat pentru drepturile de proprietate intelectuală, în contradicţie directă cu rapoartele academice şi fără nici o dezbatere deschisă sau publice. Negociatorii sunt constienti de faptul că prevederile tratatului vor fi foarte dificil de inversat o dată ce acesta a fost semnat, cu un impact foarte grav asupra noastra a utilizatorilor.

Experienţa asupra modului în care tratatele şi acordurile internaţionale au abordat şi reglementat problema drepturilor de autor, ne arată că astfel de tratate, încheiate fără a ţine cont de necesităţile şi opinia statelor în curs de dezvoltare (cum ar fi România), ajung să conţină prevederi defavorabile cetăţenilor acestora şi să ne fie ulterior impuse de statele mult mai puternice din punct de vedere economic, prin diverse mijloace. Nu ar fi prima oară când statul român ar adera şi aplica tratate la negocierea cărora nu a participat, dar care ne vor afecta grav pe toti.

Modul în care acest tratat este negociat este un motiv suficient să ne opunem.

ACTA se aseamănă prea mult cu o dictatură a corporaţiilor, complet indiferentă faţă dezvoltarea durabilă a societăţii, libertăţile civile şi procesele democraţiei. Acest tratat urmăreşte să pună în aplicare schimbări extreme la nivel global – fără participarea comunităţii globale, sau măcar a cetăţenilor ţărilor implicate în negociere.

Această chestiune priveşte nu doar Partidele Piraţilor ci fiecare persoană sau organizaţie care mai are un dram de încredere în democraţie şi care îşi doreşte să traiască într-o lume liberă.

Un semn îmbucurător este poziţia scrisă a Uniunii Europene care sesizează o serie de nereguli la nivelul tratatului, dar nu îl refuză astfel cum ar fi fost normal.[7]

Revenim cu detalii despre ACTA şi măsurile pe care le putem lua pentru a evita să devenim cei care au numai obligaţii dar nici un drept.

Potrivit Wikipedia, Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA, în românǎ: Tratatul Comercial Anti-Contrafacere) este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de copyright”. O problemǎ majorǎ cu acest tratat este gradul ridicat de secretomanie a celor care negociazǎ. În opoziţie flagrantǎ cu principiile democraţiei deschise, negocierile sunt secrete, şi, la fel ca negocierile autohtone cu ORDA, menţionate în postul precedent, lipseşte vocea societǎţii, adicǎ a consumatorilor.

Totuşi, din când în când, pǎrţi din document scapǎ pe internet, cum s-a întâmplat şi pe data de 3 noiembrie a.c., însǎ ceea ce transpirǎ din aceste negocieri dau motive serioase de îngrijorare. Tratatul preia modalitǎţile de luptǎ antipiraterie ale RIAA şi MPAA, şi ele active în negocieri, cerând  o politicǎ globalǎ de tip “3 lovituri”, evident fǎrǎ necesitatea unei hotǎrâri judecǎtoreşti; de asemenea deţinǎtorii de copyright au dreptul sǎ cearǎ retragerea oricǎrui material, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ întradevǎr posedǎ drepturile de autor.

În toatǎ aceastǎ politicǎ, cei mai afectaţi sunt providerii de net şi publicul (consumatorii). Presiunea exercitatǎ asupra providerilor este imensǎ, datoritǎ faptului cǎ se specificǎ responsabilitatea lor pentru orice încǎlcare a legii copyrightului de cǎtre clienţii lor. Astfel, un litigiu între un deţinǎtor de drepturi şi un internaut se rǎsfrânge şi asupra unui terţ, providerul de net, care devine astfel pǎrtaş la actul de piraterie, şi poate astfel suferi penalizǎri. Viziunea despre provideri a celor care negociazǎ pare sǎ fie “Cine nu e cu noi, e împotriva noastrǎ!”.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul cǎ publicul, şi reprezentanţii lor din societatea civilǎ, se luptǎ intens pentru ca negocierile (aflate la a şase rundǎ, în Seul) sǎ fie desecretizate pentru ca şi consumatorii sǎ poatǎ sǎ-şi aducǎ aportul şi sǎ se asigure cǎ tratatul nu le va desconsidera drepturile fundamentale (cum, în mod evident, o şi face). Organizaţia Knowledge Ecology International a trimis chiar o scrisoare deschisǎ/petiţie preşedintelui american, cerând desecretizarea tratatului, considerând atitudinea curentǎ drept unul orwellian şi o insultǎ la adresa inteligenţei consumatorului.

Surse: TorrentFreak şi FreakBits
Legat de cazul ORDA, vezi: Dilema Veche, FreshGoodMinimal, Capital.ro şi Blogul PP