Partidul Piratilor

Platforma Partidului Piratilor

Primul Pirat — Mon, 30 Aug 2010 07:27:01 +0000

Lumea se schimba. Politica se schimba. Partidul Piratilor este o miscare politica atipica, bazata pe obiective clare, realiste si posibil de adus la indeplinire prin folosirea sistemului politic actual.

Platforma noastra cuprinde 3 obiective:

• Reforma legislatiei privind dreptul de autor, drepturile conexe si brevetele prin echilibrarea recompensei creatorului cu dreptul general de acces la cultură şi informaţie. Cerem modificarea legislaţiei brevetelor pentru a echilibra dreptul posesorului de brevet cu progresul societăţii, în special în ceea ce priveşte progresul medicinei. Cerem reforma unui sistem invechit si inlocuirea sa cu unul capabil sa raspunda cerintelor erei informationale.

• Respectarea drepturilor si libertatilor individuale, inlaturarea oricarei forme de cenzura a liberei exprimari si a monitorizarii comunicatiilor si vietii private de catre stat. Cerem modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice în sensul eliminării monitorizării fără mandat a comunicaţiilor unei persoane şi restabilirii drepturilor omului care sunt în prezent încălcate. Cerem inlaturarea oricarui tip de cenzura si monitorizare a comunicatiilor si instituirea unor masuri reale de protectie a liberei exprimari, intimitatii si vietii private.

• Eficientizarea sistemul administrativ si transparenta in procesul de administrarea fondurilor publice. Cerem obligarea instituţiilor publice la înlocuirea imediată a tuturor suitelor software noncritice din administraţia publică cu suite echivalente gratuite, ducand astfel la scăderea spre zero a costurilor cu licenţele proprietare şi acordarea de şanse egale tuturor sistemelor de operare şi altor programe folosite în administraţie. Cerem folosirea sistemelor informatice in scopul administrarii de la distanta a impozitelor, taxelor si altor interactiuni dintre stat si cetatean, informarea publicului asupra tuturor aspectelor care tin de gestionarea fondurilor obtinute din impozitele platite. Cerem realizarea unui sistem de consultare electronic real si functional pentru a oferi societatii civile acces la fundamentarea deciziilor executivului si legislativului.

Toate aceste obiective pot fi aduse la indeplinire prin modificarea cadrului legislativ, dar pana la acest moment cei in masura sa o faca au ignorat vocea cetatenilor, sau au actionat in sens contrar drepturilor constitutionale ale acestora.

Alaturati-va Partidului Piratilor si puneti capat acestei stari de fapt!

Scrisoare deschisa grupului de iniţiativă pentru adoptarea Codului de conduită în mediul online

Primul Pirat — Fri, 27 Aug 2010 08:05:31 +0000

Libertatea absolută de expresie şi gândire asupra oricărui subiect, practic sau speculativ, ştiinţific, moral sau teologic este necesară fiinţei umane , fiind o nevoie înnăscută, parte a aspiraţiei spre completa libertate.
Faptul că dumneavoastră, personal, vă simţiţi afectate de modalitatea de exprimare a unor cetăţeni ai acestui stat, că limitele în care consideraţi acceptabil comportamentului social al alegătorilor au fost depăşite, nu este de natură a justifica limitarea libertăţi de expresie.
Referitor la comunicatul publicat în data de 25 august 2010, permiteţi-mi să subliniez următoarele aspecte:

I. La dezbatere nu au participat „reprezentanţii organizaţilor neguvernamentale” ci reprezentanţi a UNOR organizaţii. De altfel cele mai importante organizaţi din domeniul drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti nici măcar nu au fost invitate. Astfel, încă din prima frază creaţi impresia că iniţiativa dumneavoastră beneficiază de susţinerea societăţii civile, fapt care este contrar realităţii.

II. Problema folosirii unui anumit tip limbaj, ce încalcă standardele dumneavoastră este, aşa cum au subliniat unii participanţi una de domeniul educaţiei. Constatăm cu indignare că reprezentanţii sindicatelor din învăţământ au avut aroganţa de a susţine înăbuşirea liberei exprimări în condiţiile în care şi din vina lor sistemul educaţional românesc este la pământ.

III. Susţineţi că doriţi adoptarea şi aplicarea voluntară a unui cod şi cu toate acestea doamna Lia Olguţa Vasilescu afirmă în presă că a contactat CNA şi a făcut demersuri pentru identificarea unui organism al statului care să se implice într-un proces de monitorizare şi de ce nu, sancţionare. În aceeaşi linie, afirmaţiile reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române citate de presă exprimă explicit ideea de „epurare” şi „mijloace coercitive”. Mai mult, deşi în finalul comunicatului afirmaţi că nu doriţi îngrădirea dreptului la liberă exprimare concluzia este clar formulată: „ Propunem adoptarea unui Cod de conduită în mediul virtual, care să conţină cerinţa respectării de către administratori a Regulii de bun-simţ în mediul online”

IV. Folosiţi atât în comunicat cât şi în luările de poziţie din presă, cu mare uşurinţă, termenul de „filtru”. În aceste condiţii vă reamintesc două ţări care filtrează conţinutul accesat de utilizatorii Internetului: China şi Iran. Ambele în numele „sănătăţii morale şi ideologice a poporului”. Vă mai reamintesc şi faptul că în 1989 cetăţeni români au murit pentru ca cenzura să dispară iar dumneavoastră vă bateţi joc, ca mulţi alţi politicieni, de memoria lor atunci când din Casa Poporului vorbiţi de „filtrare”.

V. Cuvintele care vă deranjează atât de mult se regăsesc în Dicţionarul Limbii Române şi fac parte din vocabularul curent. A vorbi despre interzicerea folosirii unor cuvinte care nu se regăsesc în dicţionar nu are efectul susţinut de dumneavoastră ci duce la imposibilitatea folosirii unor neologisme şi astfel prejudiciază dezvoltarea limbii române.

Având în vedere toate cele de mai sus, facem apel la dumneavoastră să vă concentraţi energia în slujba cetăţenilor şi să promovaţi iniţiative care nu vin în contradicţie cu drepturile fundamentale ale omului, Constituţia României şi Tratatul fundamental al Uniunii Europene.

Partidul Piraţilor şi Asociaţia Copyratul Român,
furnizori de conţinut şi comentarii necenzurate

Cenzura: Stafia comunismului urla in Palatul Parlamentului

Primul Pirat — Fri, 27 Aug 2010 06:02:02 +0000

“Libertatea de expresie nu este libertatea gandului pe care il iubesti, ci mai curand a celui pe care il urasti cel mai mult. Libertatea nu se pierde dintr-o singura miscare, ci incepe cu o carte, o revista un CD….”… Nu pot sa cred ca Romania, o tara care ar fi trebuit sa invete din trecut inca practica cenzura. Nimic bun nu poate iesi din asta, iar oamenii au dorinta inascuta de a fi liberi. Si vor fi liberi, daca nu sub aceasta gvernare, atunci …sub urmatoarea pe care o vor pune in locul ei.”
In 2004 Larry Flynt si Parazitii nu auzisera de Lia Olguta Vasilescu.
In 2010 stafia comunismului ridica vocea din Palatul Parlamentului si ne arata calea luminoasa. Calea care opreste alegatorii sa isi exprime liber opiniile despre “alesi”. Calea pe care comentariile neplacute măriilor lor sunt oprite. Calea pe care ni se pune pumnul în gura.
“Pana la urma, administratorii de site-uri si providerii de internet ar trebui sa gaseasca solutia. Sunt solutii tehnice inclusiv pentru filtre”, a spus Lia Olguta Vasilescu.
Reprezentantul BOR se baga in sema si spune si el ca: “Nu cred ca educatia se face fara mijloace coercitive”.
FILTRE!!! COERCITIE!!!

Ce alegem: persoana sau principiile

Primul Pirat — Fri, 20 Aug 2010 05:53:08 +0000

Experiența electorală din România ultimilor 20 de ani ne arata ca puşi în fața unei dileme electorale românii aleg să voteze persoana, uneori în ciuda unor evidente probleme ale acesteia. Exista din punctul meu de vedere un singur caz in care ceea ce a fost votat a fost o idee şi nu o persoana, respectiv performanța lui CV Tudor la alegerile din 200. Atunci romanii au ales să voteze ideea de protest.
Aparent, la fiecare ciclu electoral românii au de ales între stânga și dreapta şi nu o data am auzit replici de genul “nu îl votam pe ala că e comunist”. Din punctul meu de vedere românii nu au avut niciodată o posibilitatea de a alege în mod real. Toţi preşedinţii României postrevoluţionare au fost înainte de 1989 comunişti. Marea majoritate a celor din cercul puterii postdecembriste au fost şi sunt comunişti prin formaţie şi comportament.
De altfel dilema alegerii între stânga şi dreapta este una falsă în România pentru că absolut toate partidele au oferit pensii mărite, salarii mari, protecţie sociala şi impozitarea sporita a averilor, toate idei de stânga, dar care le asigurau indiferent de orientarea declarata sprijinul unei părţi a cetăţenilor care nu erau interesaţi decât de o promisă bunăstare personală.
În aceste condiţii, populaţia a simţit că oferta ideologică este cam aceeaşi, deci nu poate fi vorba de o opţiune între idei sau principii, iar singurul lucru care departaja grupările politice era persoana aflată la conducere. Astfel partidele au devenit simple accesorii ale liderilor, iar acest tip de conducător a căpătat greşit denumirea de “locomotivă”. Spun greşit pentru că în realitate aceştia nu au fost altceva decât dictatori. Puterea absolută de care dispuneau, lipsa unui program real, conducerea “după ureche”, lipsa unor planuri reale de guvernare pe termen lung (nici un guvern nu a avut un plan real, ci doar cuvinte înşirate pe o hârtie botezată astfel), folosirea cenzurii şi a aparatului statal pentru reprimarea opozanţilor, toate acestea sunt indiciile dictaturilor la care am fost martori. Afirm că am fost martori pentru că de 20 de ani nu a existat posibilitatea reală de a alege un program, o ideologie sau un set de principii, ci doar de a alege între diverşi dictatori formaţi la şcoala comunistă.
Criza economică, retragerea lui Iliescu, imposibilitatea (la acest moment) unui nou mandat pentru Băsescu, au afectat sistemul consacrat după revoluţie şi oferă pentru următoarele alegeri două scenarii teoretice: cel dur (aşa zisa democraţie originală românească) în care lideri puternici se ridică din rândul partidelor şi vom avea de ales iar între diverşi dictatori, sau cel normal în care va lipsi personalitatea puternică a liderului dar va exista o unitate ideologică a unui grup care va putea formula şi aplica primul plan real pe termen lung pentru România.
Combinaţii în variate măsuri ale celor două sunt foarte probabile.
Ca alegători avem într-o oarecare măsură posibilitatea de a face ceva. Sistemul legislativ adoptat de către partidele parlamentare face dificilă schimbarea clasei politice, dar nu imposibilă. Pe scena politică există şi Partidul Piratilor li se va alătura, o serie de partide mici, ghidate de principii şi idealuri şi mai puţin de interesele personale ale unor lideri. soluţia la îndemâna alegătorilor este să mergă la vot în masă şi să voteze aceste partide mici forţând astfel o altă configuraţie a Parlamentului şi începutul unei schimbări reale. Singura soluţie este să alegem ideile şi nu persoanele, să dăm un vot de blam sistemului clasic şi să îi injectăm doza de anticorpi de care are nevoie pentru a se însănătoşi.

Informaţia trebuie să circule liber

Primul Pirat — Sun, 01 Aug 2010 06:15:27 +0000

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, dl. Obama a spus despre libera circulaţie a informaţiei:« Cred că, cu cât informaţia circulă mai liber, cu atât mai puternică devine societatea, pentru că cetăţenii ţărilor din toată lumea îşi pot trage la răspundere propriile guverne » (În original: « I think that the more freely information flows, the stronger the society becomes, because then citizens of countries around the world can hold their own governments accountable.»)

Libertatea individuală şi reprezentativitatea

Primul Pirat — Thu, 29 Jul 2010 07:49:27 +0000

Pe contul nostru de Facebook, am primit un comentariu care ne califica drept anarhişti. Deşi domnul comentator nu argumenta aceasta afirmație, este bine ca ne-a oferit un interesant punct de plecare pentru câteva clarificări ideologice şi o luare de poziţie.
După cum știți, Partidul Piraților susține libertățile individuale. Potrivit teoriilor individualiste democratice, statul trebuie să apere libertătăţile individuale, până la momentul în care libertatea unui individ încalcă libertatea altui individ (teorie aplicată de majoritatea sistemelor democratice). Potrivit teoriilor colectiviste, statul trebuie să aibă grijă ca individul să servească binelui colectivității (teoria sistemelor autoritar-totalitare, din ce în ce mai aplicată în România). Două curente politice au fost asociate individualismului extrem: liberalismul şi anarhismul, datorită susținerii libertăților individului. Dacă liberalismul susţine libertatea individului şi prioritatea acesteia în faţa statului, anarhismul considera statul o piedică în calea libertăţii şi cere desfinţarea lui. Partidul Piraţilor nu se supune nici unuia dintre aceste tipare deşi principiile noastre sunt influențate oarecum de individualismul filozofic respectiv de umanism.
Am ajuns să fim calificați anarhiști pentru că am susținut că actuala clasă politică, parlamentul, guvernul şi preşedintele nu ne reprezintă. Am susţinut acesta bazându-ne pe cifre: cei din structurile de conducere nu au fost votaţi de majoritatea celor cu drept de vot. Legitimitatea lor este cel puțin îndoielnică. Am ajuns în acestă situaţie pentru că din ce în ce mai mulţi dintre concetățenii noștri îşi dau seama că votul lor nu schimba nimic.Votul nu mai este un instrument ci o formalitate, indiferent pe cine am alege sistemul pervertește individul, oricare i-ar fi fost rezultatele anterioare. La vot nu se oferă alternative reale ci aceeaşi hoţi cu alte nume.
De aceea noi cerem schimbarea sistemului şi nu desfiinţarea statului. Cerem o democraţia participativă reală, în care oameni cu adevarat liberi îşi exprimă punctul de vedere, iar votul lor are efect. Aceasta se poate realiza e mai multe căi, de preferat urmate simultan şi în paralel. Partidul Piraţilor îşi propune să intre în sistem,să intre în Parlament şi să folosească pârghiile legale pentru a schimba sistemul.
În acelaşi timp educaţia generaţiilor tinere este esenţială. Şi ei, ca şi întreaga populaţie trebuie să înţeleagă şi să acţioneze conform importanţei exprimării libere a votului, a consecinţelor pe care acesta le are, dincolo de găleata de plastic sau cei 50 de lei primiţi de la diverse partide.
Nu în ultimul rând, este important să nu mai tăcem. Să ne spunem cât mai tare, clar şi răspicat nemulţumirile.

Radioul de Partid şi Podcastul Piraţilor

Platon — Mon, 26 Apr 2010 20:20:59 +0000

Pentru cei interesaţi de subiecte precum drepturile de autor, internet liber, politici PP şi alte discuţii piratereşti recomandǎm urmǎtoarele materiale de informare audio:

Pirate Party Radio

Pirate Party Radio este o emisiune radio sǎptǎmânalǎ ce trateazǎ ştiri ce ţin de politica Piraţilor, şi anume reforma copyrightului, libertatea informaţiei, dreptul la viaţǎ privatǎ, neutralitatea internetului sau guvernare deschisǎ. Emisiunea este produsǎ de RantMedia, organizaţie de media independentǎ, şi este moderatǎ de James O’Brien (Cimmerian), fondatorul RantMedia. Radio PP este programul radiofonic oficial al Partidului Piraţilor din Canada şi al celui din Statele Unite, şi este transmis în fiecare joi online. De asemenea, toate episoadele se gǎsesc pe pagina oficialǎ, iar ultimul episod poate fi ascultat oricând prin streaming.

Pirate Podcast

Pirate Podcast reprezintǎ o serie de înregistrǎri fǎcute de cǎtre Eric Priezkalns, unul dintre fondatorii Partidului Piraţilor din Marea Britanie (PPUK), ce trateazǎ politica PP. Momentan, Pirate Podcast cuprinde 5 interviuri interesante, şi anume, cu Andrew Robinson, liderul PPUK, cu Samir Allioui, preşedintele PP Olanda şi co-preşedinte interimar PP Internaţional, cu Boris Turovskii, membru PP Rusia şi PP Germania, şi candidat (atunci) la preşedenţia PPI precum şi ultimele 2 cu candidaţii PPUK la alegerile legislative din Marea Britanie ce vor avea loc pe 9 mai a.c. Înregistrǎrile se gǎsesc şi pe saitul Apple iTunes.

Dacǎ mai cunoaşteţi şi alte asemenea podcasturi/emisiuni, lǎsaţi-ne un mesaj, aici sau pe forum.

Internetul e vazut ca un drept fundamental

Platon — Mon, 26 Apr 2010 19:56:58 +0000

Potrivit unui studiu efectuat recent de BBC, pe un esantion de peste 27.000 de adulţi din 26 de ţǎri, aproape 4 din 5 persoane considerǎ cǎ internetul trebuie sǎ fie un drept fundamental (cum este de exemplu situaţia în Finlanda sau Estonia).

De asemenea, fiind întrebaţi dacǎ guvernul ar trebui sǎ supervizeze anumite aspecte ale internetului, cei mai împotrivǎ s-au pronunţat sud-coreeni şi nigerienii, pe când multe ţǎri europene, alǎturi de China, considerǎ aceste reglementǎri ca fiind benefice. Pǎrerea noastrǎ este cǎ singurele reglementǎri necesare sunt cele care asigurǎ libertatea informaţiei şi neutralitatea internetului. Mai ales cǎ 4 din 5 din cei care au participat la sondaj sunt de pǎrere cǎ internetul le-a adus mai multǎ libertate.

Un alt aspect interesant este faptul cǎ în multe ţǎri, dar mai ales în Japonia, Mexic sau Rusia, respondenţii au susţinut cǎ le-ar fi imposibil fǎrǎ internet. (În acest context, meritǎ vǎzut experimentul BBC prin care o familie sud-coreeanǎ a fost deconectatǎ de la internet timp de o sǎptǎmânǎ). Astfel, trebuie sǎ recunoaştem cǎ internetul devine din ce în ce mai important, indispensabil chiar, pentru tot mai multe persoane, iar cenzura va afecta tot mai mulţi indivizi, chiar dacǎ doar ~7% din cei intervievaţi îşi fac griji de acest subiect.

Pentru mai multe detalii, vezi raportul GlobeScan pt BBC [pdf]

Sursǎ: BBC

Cum abordeaza industria jocurilor video fenomenul pirateriei

Platon — Wed, 14 Apr 2010 12:00:10 +0000

Industria jocurilor reprezintǎ un fenomen interesant în lupta împotriva pirateriei, deoarece este industria care pare cǎ se adapteazǎ cel mai repede şi mai bine la fenomenul pirateriei. Ca de obicei, existǎ mai multe moduri de abordare, aşa cǎ hai sǎ luǎm douǎ din ele:

Exemplul negativ sau Cum sǎ te împuşti singur în picior:

Ubisoft, cunoscut pentru jocuri precum trilogia Prince of Persia sau seria Splinter Cell, este în momentul de faţǎ un exemplu perfect de cum sǎ nu abordezi fenomenul pirateriei. Luna trecutǎ aceştia au lansat un nou sistem de protecţie (“Online Services Platform” sau OSP) prin care un joc trebuie sǎ fie conectat la serverele OSP Ubisoft pentru a putea fi jucat. Dacǎ n-ai conexiune, nu te joci. Astfel mii de utilizatori au descoperit cǎ jocuri precum Assassin’s Creed 2 sau Silent Hunter 5 nu pot fi jucate, în momentul în care serverele OSP au cǎzut datoritǎ unor atacuri de tip DDoS, generând frustrare în rândul clienţilor Ubisoft.

Existǎ douǎ probleme cu astfel de sisteme de protecţie:

1. Dacǎ totul merge bine, sistemul este invizibil, dacǎ însǎ apare o problemǎ (precum cea de sus) utilizatorii rǎmân cu un produs inutil

2. Deşi OSP e creat pentru a preveni pirateria, piraţii ajung sǎ descarce versiuni ale jocului cu protecţia dezactivatǎ (în cazul de faţǎ protecţia a fost spartǎ în mai puţin de o zi), iar acest sistem le va crea dificultǎţi doar clienţii bun-platnici

Exemplul pozitiv sau Orice crizǎ este de fapt o oportunitate:

În contrast cu paranoia protecţionistǎ a celor de la Ubisoft, avem atitudinea relaxatǎ şi raţionalǎ a celor de la Valve, creatorii Half-Life, Left 4 Dead şi eternului Counter-Strike. Într-un interviu pentru emisiunea australianǎ Good Game, co-fondatorul Valve Software, Gabe Newell, a afirmat cǎ pentru ei, pirateria nu este o problemǎ majorǎ. Având în vedere cǎ oamenii cheltuie mii de dolari pe PC-urile lor şi pe conexiune rapidǎ la internet, înseamnǎ cǎ nu zgârcenia gamerilor este sursa pirateriei, ci faptul cǎ piraţii oferǎ servicii mai bune decât industria jocurilor virtuale. Practic, el vede fenomenul distribuţiilor-pirat ca o modalitate de satifacere a unei cereri existente pe piaţǎ, şi realizeazǎ, ca un bun om de afaceri ce este, cǎ o ţarǎ cu nivel mare de piraterie, ca de exemplu Rusia, este de fapt o piaţǎ virginǎ plinǎ de oportuniǎţi.

Este interesant de observat modul în care Valve s-a adapat noii paradigme web 2.0 în ceea ce priveşte distribuţia de jocuri. Prin serviciul online Steam, compania a realizat douǎ lucruri importante:

1. Distribuţia digitalǎ a jocurilor. Faptul cǎ poţi descǎrca de câte ori vrei un joc pe care l-ai cumpǎrat, fǎrǎ a mai fi legat de un mediu fizic de distribuţie (DVD, etc), deci eliminând costul suportului fizic, oferind în acelaşi timp o mai mare flexibilitate pt utilizatorul jocului. Ori aceastǎ flexibilitate este imposibilǎ intr-o situaţie precum cea de la Ubisoft.

2. Control asupra multiplayerului. Industria gamingului a realizat faptul cǎ omul, ca fiinţǎ socialǎ ce este, va dori sǎ se joace în grup, cu prietenii, iar obligând gamerii sǎ foloseascǎ servere precum Steam în jocurile multiplayer, va obliga automat utilizatorul sǎ cumpere o versiune autenticǎ a jocului. Pirateria este şi una din cauzele migraţiei puternice a industrie de jocuri de la jocuri preponderent singleplayer spre multiplayer (inclusiv fenomenul MMO-urilor, precum World of Warcraft).

Concluzie. “Pirateria generalizatǎ este doar o clientelǎ care nu a fost satisfǎcutǎ [încǎ]” ne spune Newell, iar aceastǎ afirmaţie este valabilǎ nu doar în industria jocurilor, ci şi în contextul muzicii sau filmelor. Piraţii sunt de fapt consumatori pentru care partajarea de fişiere este modalitatea cea mai avantajoasǎ de obţine ceea ce doresc. În loc sǎ-i trateze ca pe nişte criminali, industriile multimedia ar trebui sǎ înveţe de la oameni ca Newell şi sǎ se adapteze la clienţi. Nu sǎ cearǎ legi draconice pentru a menţine un sistem depǎşit.

Video interviu Good Game cu Gabe Newell [vezi între minutele 3:30 şi 7:10]

Surse: Gamasutra 1 şi 2, FreakBits şi The Register

Doi economisti din Spania critica legile anti-pirati

Platon — Wed, 14 Apr 2010 11:47:40 +0000

Doi profesori de economie, Pablo Fernández şi Michele Boldrin, se alǎturǎ numeroaselor voci critice la adresa proiectului de lege anti-piraterie, lege iniţiatǎ de guvernul spaniol, şi care include posibilitatea opririi saiturilor de BitTorrent fǎrǎ un ordin judecǎtoresc, asta dupǎ ce partajarea cu scopuri necomerciale fusese declaratǎ de judecǎtori ca fiind legalǎ.

Cei doi profesori susţin într-un raport [pdf] – publicat de Fundaţia pentru Studii Economice Aplicate sau Fedea – cǎ mǎsurile propuse sunt “inutile şi ineficiente în apǎrarea artiştilor, fiind deja o formǎ desuetǎ de combatere a pirateriei”. Aceştia considerǎ cǎ aceastǎ legislaţie este în beneficiul caselor de discuri şi a marilor muzicieni, dar “în detrimentul utilizatorilor şi artiştilor pe cale de afirmare” adǎugând cǎ ar fi mult mai eficient dacǎ industria multimedia ar explora noi modalitǎţi de business în loc sǎ ţinǎ cu toatǎ forţa de un model depǎşit. “Internetul a schimbat terenul de joc, iar acum existǎ noi reguli ce permit o reducere substanţialǎ a drepturilor de autor” a mai subliniat profesorul Pablo Vazquez, membru al Fedea, concluzie susţinutǎ şi de Partidul Piraţilor.

Pentru un strop de ironie, şi pentru a arǎta cât de încetǎţenitǎ este practica partajului de fişiere în Spania, trebuie sǎ menţionǎm faptul cǎ în timp ce Guvernul pregǎteşte legea anti-piraterie, angajaţii din cadrul aparatului guvernamental descarcǎ de pe net fǎrǎ stres, mai ales cei de la Apǎrare, Educaţie sau Culturǎ. Pǎcat cǎ marile corporaţii preferǎ sǎ priveascǎ piraţii ca nişte infractori, în loc sǎ-i abordeze ca pe nişte posibili clienţi (cum fac unii în industria gamingului).

Surse: TorrentFreak 1 & 2, El Pais, El Mundo

Vezi şi:

Spania refuzǎ legea celor 3 lovituri

Hacktivism spaniol şi Manifestul Drepturilor Internautului