Expoziţia se axeazǎ puternic pe drepturile de autor ca şi concept ancorat în echilibrul dintre creatori şi (re-)utilizatori, acordându-se spaţiu amplu pentru alternative contemporane la copyright – copyleft, creative commons – sau reforma ei, precum şi subiectelor tangente, cum ar fi partajarea de fişiere (file-sharing) sau Partidul Piraţilor, ca mişcare politicǎ copy-reformistǎ.

Pentru cei interesaţi, cu drum prin Budapesta, expoziţia dureazǎ pânǎ pe 19 mai a.c., şi se aflǎ la Galeria Centralis (OSA at CEU) 1051 Budapest,  strada Arany János, nr. 32.

PS. Pe blogul organizatorului (e în maghiarǎ, dar traduce Google) am aflat cǎ anul acesta, pe lângǎ mulţi alţii, operele lui Nicolae Iorga intrǎ în domeniul public (1940 + 70 ani).

Vezi şi Pagina de Prezentare a Expoziţiei

“În încercarea de a combate pirateria din România, tribunalele au început să acţioneze în judecată persoanele care descarcă ilegal muzică şi filme. Vara trecută, un membru al reţelei de partajare de fişiere DC++ a primit o amendă de 3.000 de euro, reprezentând daune civile, pentru distribuţia ilegală de fişiere. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) a declarat că acuzatul trebuie să plătească pentru piratarea a 296 de produse muzicale.

Procesului i-au urmat numeroase alte investigaţii. În luna iulie a anului trecut, inspectorii AIMR au ajutat forţele de ordine să percheziţioneze apartamentele a doi suspecţi din Bucureşti care postau fişiere audio şi video pe internet şi erau bănuiţi de crearea şi piratarea discurilor. În Braşov, un student în vârstă de 20 de ani este anchetat sub acuzaţia de încălcare a drepturilor de autor, în timp ce în judeţul Buzău se derulează primul proces de piraterie digitală în care este acuzat un furnizor de Internet. Anterior, aceşti delicvenţi primeau mai degrabă o mustrare, plătind amenzi contravenţionale minore.

Ofiţerul de Relaţii Publice al AIMR, Alina Ovesea, a declarat pentru SETimes că, în primul semestru al anului 2009, asociaţia a reprezentat partea civilă în 123 de procese penale de piraterie fizică, altfel spus contrabandă cu CD-uri şi DVD-uri, şi de piraterie digitală, daunele totale ajungând la 300.000 euro.”

Trebuie menţionat faptul că Partidul Piraţilor consideră “pirateria fizică” fundamental diferită de “pirateria digitală“. Dacă în prima situaţie cei care fac contrabandă obţin câştiguri materiale dintr-un produs la a cărui creaţie nu au participat – un fapt condamnabil – , în cazul al doilea, al partajării digitale, descărcarea se face pentru uz personal, şi nu în scop comercial, distincţie ce ar trebui să existe în legislaţia drepturilor de autor. – notǎ PP

Partidele Piraţilor din toată lumea, alături de organizaţii neguvernamentale, îşi exprima îngrijorarea faţă de secretul negocierilor dar şi faţă de conţinutul tratatului.

Negocierile au fost ţinute secrete în mod constant, atât din ochii publicului şi pentru politicienii aleşi în mod direct în parlamentele naţionale. Această practică este în dăunătoare democraţiei şi ajută numai la coruperea societăţii globale. Conţinutul Tratatului este partajat numai cu reprezentanţii grupurilor de interese corporatiste – legate de drepturile de proprietate intelectuală, reprezentanţii “industriei”.

Acest proces nici nu respectă, nici nu solicită, opinia publică. Există şi altă părţi interesate în mnod direct, dar care nu au fost initate la discuţii. Asociaţia Europeană a furnizorilor de servicii Internet (EuroISPA) [5] şi Internet Service Provideri din întreaga lume sunt revoltaţi de existenţa şi modul de derulare a negocierilor, fiind împotriva unui astfel de tratat.

În mod concret, doar o mică parte din cei care au aflat de negocieri au si dreptul de a formula propuneri şi de a oferi opinii asupra celor discutate, părţilor interesate fiindu-le negat dreptul de a îşi spune punctul de vedere. Nici măcar membrii Parlamentului European nu au fost consultaţi [6]

Textul tratatului se aseamănă mult cu legislaţia SUA (Digital Millenium Copyright Act) şi stabileşte standarde minime de protecţie deosebit de ridicat pentru drepturile de proprietate intelectuală, în contradicţie directă cu rapoartele academice şi fără nici o dezbatere deschisă sau publice. Negociatorii sunt constienti de faptul că prevederile tratatului vor fi foarte dificil de inversat o dată ce acesta a fost semnat, cu un impact foarte grav asupra noastra a utilizatorilor.

Experienţa asupra modului în care tratatele şi acordurile internaţionale au abordat şi reglementat problema drepturilor de autor, ne arată că astfel de tratate, încheiate fără a ţine cont de necesităţile şi opinia statelor în curs de dezvoltare (cum ar fi România), ajung să conţină prevederi defavorabile cetăţenilor acestora şi să ne fie ulterior impuse de statele mult mai puternice din punct de vedere economic, prin diverse mijloace. Nu ar fi prima oară când statul român ar adera şi aplica tratate la negocierea cărora nu a participat, dar care ne vor afecta grav pe toti.

Modul în care acest tratat este negociat este un motiv suficient să ne opunem.

ACTA se aseamănă prea mult cu o dictatură a corporaţiilor, complet indiferentă faţă dezvoltarea durabilă a societăţii, libertăţile civile şi procesele democraţiei. Acest tratat urmăreşte să pună în aplicare schimbări extreme la nivel global – fără participarea comunităţii globale, sau măcar a cetăţenilor ţărilor implicate în negociere.

Această chestiune priveşte nu doar Partidele Piraţilor ci fiecare persoană sau organizaţie care mai are un dram de încredere în democraţie şi care îşi doreşte să traiască într-o lume liberă.

Un semn îmbucurător este poziţia scrisă a Uniunii Europene care sesizează o serie de nereguli la nivelul tratatului, dar nu îl refuză astfel cum ar fi fost normal.[7]

Revenim cu detalii despre ACTA şi măsurile pe care le putem lua pentru a evita să devenim cei care au numai obligaţii dar nici un drept.

“Vă transmit ataşat invitaţia ORDA pentru întâlnirea privind Acordul pentru dezvoltarea şi protecţia operelor pe noile reţele digitale, care va avea loc în data de 5 noiembrie 2009, ora 13.00 la sediul Centrului Info Europa din Calea Victoriei nr. 88, sector 1, Bucureşti (Piata Revoluţiei, Clădirea Biblioteca Centrală Universitară).

Vă rugăm să confirmaţi participarea la numărul de telefon 021.317.50.60/70, persoană de contact: Alina Iordache, sau la adresa de e-mail: alina.iordache@orda.gov.ro”

Dacă încă nu vă este clar, nici un utilizator nu va participa la discuţii, ci va suporta consecinţele acestora. Dreptate, dar nu pentru căţei, pentru că aşa se fac lucrurile în România!

Arata-le ca ne pasă!  Citeşte Acordul propus şi comentariile celor direct afectaţi. Alătură-te piraţilor!

Invitatia scanată se gaseşte pe Fresh Good Minimal: aici

Acestea sunt:
1. Libertatea de a accesa orice conţinut legal pe internet
2. Libertatea de a accesa orice aplicaţie pe internet
3. Libertatea de a accesa orice serviciu pe internet
4. Libertatea de a conecta orice dispozitiv la internet, atîta timp cǎt nu dǎuneazǎ reţelei
La acestea se vor mai adǎuga:
5. Dreptul la acces nediscriminatoriu (operatorii de net sǎ nu încetineascǎ vreo aplicaţie sau vreun serviciu)
6. Dreptul de a fi informat despre modul în care operatorii reparǎ o reţea congestionatǎ

Ultima, oarecum ciudatǎ, vine ca rǎspuns la un incident de mai demult, când Comcast a blocat traficul p2p, şi abia dupǎ un an de negare, dar şi presiune din partea FCC, a recunoscut cǎ existǎ aceastǎ restricţie.

Astfel, în noiembrie vor începe procedurile de codificare ale acestor 6 principii, şi implicit şi consultǎrile şi negocierile din cadrul FCC, dar şi dintre Comisie şi pǎrţile implicate în acest subiect, şi anume, providerii  de internet, precum şi membri ai societǎţii civile, interesate de neutralitatea internetului.

Interesant este, cǎ pe lângǎ membri Democraţi ai FCC, dintre care şi preşedintele, şi-au mai anunţat sprijinul pentru acest proiect de lege şi alte nume importante. În primul rând este vorba Rick Boucher, preşedintele Comitetului pentru Comunicaţii, Tehnologie şi Internet din cadrul Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite, dar şi a unor giganţi din domeniul on-line, precum Google, Ebay, Skype, Facebook, Amazon, Sony Electronice, Digg, Flickr, LinkedIn sau Craigslist, ai cǎror preşedinţi au semnat o scrisoare deschisǎ în sprijinul iniţiativei FCC.

De cealaltǎ parte a baricadei, în tabǎra providerilor de internet, giganţii AT&T şi Verizon, s-au pronunţat împotriva acestei iniţiative, la fel cum au fǎcut-o  anumiţi senatori republicani,  printre care şi John McCain, care a depus un proiect de lege menit sǎ blocheze iniţiativa FCC. AT&T a mers pânǎ-ntr-acolo încât a cerut angajaţilor, printr-un memoriu intern, sǎ posteze de pe adresele personale de mail comentarii anti-net-neutrality pe saitul OpenInternet.gov, noua platformǎ de dialog pe aceastǎ temǎ, creatǎ de guvernul american. Evident cǎ memoriul a ajuns în presǎ, probabil “scǎpat” de un angajat care înţelege beneficiile nautralitǎţii netului. În orice caz, este îmbucurǎtor sǎ vezi cǎ aceste principii sunt pe cale sǎ de vinǎ lege, şi suntem convinşi cǎ vor deveni, iar acesta este motivul pentru care tacticile marilor companii devin atâta de disperate.

Document: Discursul lui Genachowski la Institutul Brookings

Surse: Reuters, BBC, GamePolitics, Wired

Însǎ ceea ce lumea nu ştia pânǎ acum, este cǎ aproape 40% din suedezii aflaţi între 15 şi 74 de ani practicǎ pirateria, fǎcând schimb ilegal de fişiere. Asta înseamnǎ 2,8 milioane de persoane dintr-un total de 9 milioane, dintre care 81% au conexiune la internet. Trebuie totuşi luat în considerare un aspecte al studiului, şi anume cǎ pirateria nu începe la 15 ani. Cei aflaţi sub aceastǎ vârstǎ sunt şi mai predispuşi cǎtre schimbul de fişiere, fiind foarte familiarizaţi cu mediul virtual, chiar mai mult decât concetǎţenii maturi.

Oricum, ştirea este îmbucurǎtoare, şi aratǎ motivele pentru care mişcarea politicǎ a piraţilor se rǎspândeşte aşa repede în Europa. O datǎ cu intrarea în epoca informaţiei, prin conectivitate rǎspânditǎ la internet, legile care protejau vechiul model de distribuire a operelor artistice încep sǎ ameninţe libertǎţile şi drepturile umane, şi scot cetǎţeanul obişnuit în afara legii.

Sursǎ: TorrentFreak

Ei bine, în lipsa comunicării cu unicul nostru reprezentant, nu ne rămâne decât să asistăm încă o data cum alţii ne hotărăsc destinul. (Şi au făcut-o, au decis pentru noi. Au decis prost) Încă o dată politicienii români sunt inconştienţi şi incapabili de a înţelege rolul pe care ar trebui să îl aibă la nivel european. Încă o dată România este lipsită de voce în Europa. Încă o dată se subliniază urgenţa înfiinţării Partidului Piraţilor.

Într-o mare confuză de termeni, precum copyleft, GNU GPL,  kopimi, acestea oferă o soluţie rapidă şi sigură de păstrare a drepturilor asupra operei, fără a limita în vre-un fel libertatea informaţiei şi culturii, sau actul de creaţie celor cărora le este adresată opera.

Avertizare:  Următorul articol nu tratează problemele de natură legale ci doar doreşte să ofere o îndrumare rapidă si uşor inteligibilă pentru înţelegerea acestor licenţe.

Există 4 licenţe elementare (anterior 6 – 2 au fost retrase):

• Atribuire (Attribution – by): orice operă derivată are obligaţia de a menţiona  numele original al autorului.
• Necomercial(NonCommercial – nc) – opera derivată nu poate fi folosită în scop comercial, decât prin înţelegeri ulterioare între autori.
• Fără opere derivate (NoDerivs – nd) opera poate fi copiată şi redistribuită, dar nu modificată.
• Distribuire în condiţii identice (ShareAlike – sa) – opera rezultată nu poate fi distribuită decât în condiţii identice.

Prin combinarea acestora se poate obţine un număr de 16 licenţe, dintre care 5 nu sunt compatibile (spre exemplu ultimele 2 se exclud reciproc).  În momentul de faţă, Atribuire este o clauză obligatorie, aşadar rămân următoarele  6 licenţe:

1. Atribuire  (by)
2. Atribuire + Necomercial (by-nc)
3. Atribuire + NoDerivs (by-nd)
4. Atribuire + ShareAlike (by-sa)
5. Atribuire + Necomercial + NoDerivs (by-nc-nd)
6. Atribuire + Necomercial + ShareAlike (by-nc-sa)

De exemplu: un muzician postează o piesă cu licenţa 4: Atribuire + ShareAlike (by-sa). Orice artist e liber să-i remixeze opera, cu condiţia ca aceasta să  menţioneze numele creatorului original şi să fie la rândul său liberă spre remixare.

 Licentele pot fi obţinute foarte uşor, prin completarea unui formular pe site-ul oficial, disponibil în 43 de jurisdicţii(inclusiv Romania). Acesta va genera codul şi logoul ce poate fi alocat operei. În cazul în care codul este postat, acesta oferă un link spre o pagina cu explicarea licenţei.