Pirate Party Radio

Pirate Party Radio este o emisiune radio sǎptǎmânalǎ ce trateazǎ ştiri ce ţin de politica Piraţilor, şi anume reforma copyrightului, libertatea informaţiei, dreptul la viaţǎ privatǎ, neutralitatea internetului sau guvernare deschisǎ. Emisiunea este produsǎ de RantMedia, organizaţie de media independentǎ, şi este moderatǎ de James O’Brien (Cimmerian), fondatorul RantMedia. Radio PP este programul radiofonic oficial al Partidului Piraţilor din Canada şi al celui din Statele Unite, şi este transmis în fiecare joi online. De asemenea, toate episoadele se gǎsesc pe pagina oficialǎ, iar ultimul episod poate fi ascultat oricând prin streaming.

Pirate Podcast

Pirate Podcast reprezintǎ o serie de înregistrǎri fǎcute de cǎtre Eric Priezkalns, unul dintre fondatorii Partidului Piraţilor din Marea Britanie (PPUK), ce trateazǎ politica PP. Momentan, Pirate Podcast cuprinde 5 interviuri interesante, şi anume, cu Andrew Robinson, liderul PPUK, cu Samir Allioui, preşedintele PP Olanda şi co-preşedinte interimar PP Internaţional, cu Boris Turovskii, membru PP Rusia şi PP Germania, şi candidat (atunci) la preşedenţia  PPI precum şi ultimele 2 cu candidaţii PPUK la alegerile legislative din Marea Britanie ce vor avea loc pe 9 mai a.c. Înregistrǎrile se gǎsesc şi pe saitul Apple iTunes.

Dacǎ mai cunoaşteţi şi alte asemenea podcasturi/emisiuni, lǎsaţi-ne un mesaj, aici sau pe forum.

De asemenea, fiind întrebaţi dacǎ guvernul ar trebui sǎ supervizeze anumite aspecte ale internetului, cei mai împotrivǎ s-au pronunţat sud-coreeni şi nigerienii, pe când multe ţǎri europene, alǎturi de China, considerǎ aceste reglementǎri ca fiind benefice. Pǎrerea noastrǎ este cǎ singurele reglementǎri necesare sunt cele care asigurǎ libertatea informaţiei şi neutralitatea internetului. Mai ales cǎ 4 din 5 din cei care au participat la sondaj sunt de pǎrere cǎ  internetul le-a adus mai multǎ libertate.

Un alt aspect interesant este faptul cǎ în multe ţǎri, dar mai ales în Japonia, Mexic sau Rusia, respondenţii au susţinut cǎ le-ar fi imposibil fǎrǎ internet. (În acest context, meritǎ vǎzut experimentul BBC prin care o familie sud-coreeanǎ a fost deconectatǎ de la internet timp de o sǎptǎmânǎ). Astfel, trebuie sǎ recunoaştem cǎ internetul devine din ce în ce mai important, indispensabil chiar, pentru tot mai multe persoane, iar cenzura va afecta tot mai mulţi indivizi, chiar dacǎ doar ~7% din cei intervievaţi îşi fac griji de acest subiect.

Pentru mai multe detalii, vezi raportul GlobeScan pt BBC [pdf]

Sursǎ: BBC

Exemplul negativ sau Cum sǎ te împuşti singur în picior:

Ubisoft, cunoscut pentru jocuri precum trilogia Prince of Persia sau seria Splinter Cell, este în momentul de faţǎ un exemplu perfect de cum sǎ nu abordezi fenomenul pirateriei. Luna trecutǎ aceştia au lansat un nou sistem de protecţie (“Online Services Platform” sau OSP) prin care un joc trebuie sǎ fie conectat la serverele OSP Ubisoft pentru a putea fi jucat. Dacǎ n-ai conexiune, nu te joci. Astfel mii de utilizatori au descoperit cǎ jocuri precum Assassin’s Creed 2 sau Silent Hunter 5 nu pot fi jucate, în momentul în care serverele OSP au cǎzut datoritǎ unor atacuri de tip DDoS, generând frustrare în rândul clienţilor Ubisoft.

Existǎ douǎ probleme cu astfel de sisteme de protecţie:

1. Dacǎ totul merge bine, sistemul este invizibil, dacǎ însǎ apare o problemǎ (precum cea de sus) utilizatorii rǎmân cu un produs inutil

2. Deşi OSP e creat pentru a preveni pirateria, piraţii ajung sǎ descarce versiuni ale jocului cu protecţia dezactivatǎ (în cazul de faţǎ protecţia a fost spartǎ în mai puţin de o zi), iar acest sistem le va crea dificultǎţi doar clienţii bun-platnici

Exemplul pozitiv sau Orice crizǎ este de fapt o oportunitate:

În contrast cu paranoia protecţionistǎ a celor de la Ubisoft, avem atitudinea relaxatǎ şi raţionalǎ a celor de la Valve, creatorii Half-Life, Left 4 Dead şi eternului Counter-Strike. Într-un interviu pentru emisiunea australianǎ Good Game, co-fondatorul Valve Software, Gabe Newell, a afirmat cǎ pentru ei, pirateria nu este o problemǎ majorǎ. Având în vedere cǎ oamenii cheltuie mii de dolari pe PC-urile lor şi pe conexiune rapidǎ la internet, înseamnǎ cǎ nu zgârcenia gamerilor este sursa pirateriei, ci faptul cǎ piraţii oferǎ servicii mai bune decât industria jocurilor virtuale. Practic, el vede fenomenul distribuţiilor-pirat ca o modalitate de satifacere a unei cereri existente pe piaţǎ, şi realizeazǎ, ca un bun om de afaceri ce este, cǎ o ţarǎ cu nivel mare de piraterie, ca de exemplu Rusia, este de fapt o piaţǎ virginǎ plinǎ de oportuniǎţi.

Este interesant de observat modul în care Valve s-a adapat noii paradigme web 2.0 în ceea ce priveşte distribuţia de jocuri. Prin serviciul online Steam, compania a realizat douǎ lucruri importante:

1. Distribuţia digitalǎ a jocurilor. Faptul cǎ poţi descǎrca de câte ori vrei un joc pe care l-ai cumpǎrat, fǎrǎ a mai fi legat de un mediu fizic de distribuţie (DVD, etc), deci eliminând costul suportului fizic, oferind în acelaşi timp o mai mare flexibilitate pt utilizatorul jocului. Ori aceastǎ flexibilitate este imposibilǎ intr-o situaţie precum cea de la Ubisoft.

2. Control asupra multiplayerului. Industria gamingului a realizat faptul cǎ omul, ca fiinţǎ socialǎ ce este, va dori sǎ se joace în grup, cu prietenii, iar obligând gamerii sǎ foloseascǎ servere precum Steam în jocurile multiplayer, va obliga automat utilizatorul sǎ cumpere o versiune autenticǎ a jocului. Pirateria este şi una din cauzele migraţiei puternice a industrie de jocuri de la jocuri preponderent singleplayer spre multiplayer (inclusiv fenomenul MMO-urilor, precum World of Warcraft).

Concluzie. “Pirateria generalizatǎ este doar o clientelǎ care nu a fost satisfǎcutǎ [încǎ]” ne spune Newell, iar aceastǎ afirmaţie este valabilǎ nu doar în industria jocurilor, ci şi în contextul muzicii sau filmelor. Piraţii sunt de fapt consumatori pentru care partajarea de fişiere este modalitatea cea mai avantajoasǎ de obţine ceea ce doresc. În loc sǎ-i trateze ca pe nişte criminali, industriile multimedia ar trebui sǎ înveţe de la oameni ca Newell şi sǎ se adapteze la clienţi. Nu sǎ cearǎ legi draconice pentru a menţine un sistem depǎşit.

Video interviu Good Game cu Gabe Newell [vezi între minutele 3:30 şi 7:10]

Surse: Gamasutra 1 şi 2, FreakBits şi The Register

Cei doi profesori susţin într-un raport [pdf] – publicat de Fundaţia pentru Studii Economice Aplicate sau Fedea – cǎ mǎsurile propuse sunt “inutile şi ineficiente în apǎrarea artiştilor, fiind deja o formǎ desuetǎ de combatere a pirateriei”. Aceştia considerǎ cǎ aceastǎ legislaţie este în beneficiul caselor de discuri şi a marilor muzicieni, dar “în detrimentul utilizatorilor şi artiştilor pe cale de afirmare” adǎugând cǎ ar fi mult mai eficient dacǎ industria multimedia ar explora noi modalitǎţi de business în loc sǎ ţinǎ cu toatǎ forţa de un model depǎşit. “Internetul a schimbat terenul de joc, iar acum existǎ noi reguli ce permit o reducere substanţialǎ a drepturilor de autor” a mai subliniat profesorul Pablo Vazquez, membru al Fedea, concluzie susţinutǎ şi de Partidul Piraţilor.

Pentru un strop de ironie, şi pentru a arǎta cât de încetǎţenitǎ este practica partajului de fişiere în Spania, trebuie sǎ menţionǎm faptul cǎ în timp ce Guvernul pregǎteşte legea anti-piraterie, angajaţii din cadrul aparatului guvernamental descarcǎ de pe net fǎrǎ stres, mai ales cei de la Apǎrare, Educaţie sau Culturǎ. Pǎcat cǎ marile corporaţii preferǎ sǎ priveascǎ piraţii ca nişte infractori, în loc sǎ-i abordeze ca pe nişte posibili clienţi (cum fac unii în industria gamingului).

Surse: TorrentFreak 1 & 2, El Pais, El Mundo

Vezi şi:

Spania refuzǎ legea celor 3 lovituri

Hacktivism spaniol şi Manifestul Drepturilor Internautului

Reprezentanţii partidelor piraţilor, inclusiv Rick Falkvinge, iniţiator al mişcării piraţilor, vor avea ocazia să se întâlnească cu membrii piraţi ai Parlamentului European, Christian Engström şi Amelia Andersdotter. “Aceasta conferinta este o mare oportunitate de a consolida legăturile existente între partidele piraţilor şi a crea o organizaţie care să ajută la coordonarea eforturilor depuse individual de fiecare partid al piraţilor din lume”, a declarat Christian Engström, deputat european din 2009 din partea Partidului Piraţilor din Suedia. “Cooperarea internaţională este o necesitate pentru a extinde ideile piraţilor. Exemple precum Acordul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA) şi INDECT arată că este nevoie de o organizaţie umbrelă puternică precum PPI pentru a lupta pentru o reformă a drepturilor de autor, împotriva monitoruzării cetăţenilor şi pentru agenda piraţilor în general. ”

Ideea din spatele organizaţiei umbrelă pentru mişcarea piraţilor s-a născut în anul 2007, şi a fost concretizată atunci când reprezentanţii a cinci ţări au ales o echipă denumită “Coreteam”, cu sarcina de a coordona mişcarea internaţională a piraţilor şi de a pune bazele pentru crearea unei organizaţii internaţionale oficiale . Din anul 2009 PPI a ajutat la crearea şi organizarea mai multor noilor noi partide ale piraţilor, mişcarea fiind acum activă în peste 40 de ţări din întreaga lume.

“La această conferinţă, în Bruxelles, PPI va obţine legitimitatea democratică pe care o merită. Delegaţii vor pune bazele pentru o organizatie umbrela care reprezinta fiecare Partid al Piraţilor de pe glob. Aceasta este un eveniment de o deosebită importanţă pentru mişcarea piraţilor”, a declarat Jerry Weyer din Luxemburg Co-preşedinte al Coreteam.

Conferinţa va începe, vineri 16 aprilie, cu un tur al Parlamentului European şi discursul de deschidere rostit de către Christian Engström, urmat de o prezentare susţinută de dr. Jason Rutter privind folosirea programelor Open Source în mediul academic. Sâmbătă, 17 aprilie, delegaţii vor discuta şi vota statutul şi declaraţia comună pentru toate Partidele Piraţilor. Noul consiliu de PPI va fi ales duminică 18 aprilie şi va prezenta rezultatele conferinţei la o conferinţa de presă ce va avea loc începând cu ora 14 (ora locală) pe Rue des Ailes 3,1030, Bruxelles şi să fie deschisă tuturor jurnaliştilor.

Pentru mai multe informaţii, contactaţi actuala Coreteam prin email la coreteam (at) PP-international.net sau vizitaţi http://www.pirate-streaming.net/ pentru streaming live de la conferinţă.

Dat fiind faptul cǎ originea acestui curent politic se aflǎ în mediul virtual, ierarhia partidului pǎstreazǎ terminologia internetului, membri fiind  împǎrţiţi între “peeri”, “moderatori” şi “administratori”. Preşedintele Comitetului de Iniţiativǎ pentru formarea partidului, Anghel Todorov a fost ales Admin Naţional, iar împreunǎ cu Bogomil Şopov, membru al Consiliului Naţional, va participa la Conferinţa Mondialǎ a Piraţilor din 16-18 aprilie ce va avea loc la Bruxelles.

Fraţii bulgari au fost felicitaţi în persoanǎ de cǎtre Duşan Miletici de la PP Serbia, şi au primit felicitǎri de la numeroase alte partide-surori (inclusiv de la noi) precum şi de la verzii bulgari.

PP.ro se aflǎ încǎ în stadiul strângerii de semnǎturi (dat fiind legea restrictivǎ), proces la care poţi ajuta şi tu. Aflǎ aici cum!

Sursǎ: sait PP.bg

Vezi şi articolul din Adevǎrul

Mulţi dintre veterani sunt supǎraţi şi pur şi simplu nu înţeleg de ce ai trebuie sǎ plǎteascǎ pentru cǎ au recitat nişte cântece din timpul rǎzboiului, însǎ Societatea Ruseascǎ a Autorilor susţine cǎ acele cântece nu sunt în domeniul public, şi astfel trebuie sǎ încaseze taxe pe drepturi de autor. Ridicolul situaţiei este atâta de evident încât chiar şi liderul comuniştilor, Ghenadii Juganov a declarat cǎ “în acest caz, nebunia creşte şi creşte. Acum am ajuns la o stupiditate totalǎ”. De asemenea, camera inferioarǎ a Parlamentului din Rusia a convocat imediat Comisia pentru Arte, pentru a rezolva situaţia.

Pentru a înţelege şi mai bine contextul, trebuie menţionat faptul cǎ URSS-ul a avut cel mai mare numǎr de victime din tot Rǎzboiul Mondial – peste 23 de miloane, din care peste 8,5 mil. au fost militari – iar cântecele de rǎzboi au avut un rol foarte important în menţinerea moralului ridicat, atât în rândul soldaţilor, cât şi al populaţiei civile. Dat fiind faptul cǎ veteranii “Marelui Rǎzboi Patriotic” se bucurǎ de mult respect, probabil Societatea Ruseascǎ a Autorilor – care a dat semne de retragere – va ieşi prost din toatǎ situaţia.

Oricum, dat fiind entuziasmul unora de a alerga dupǎ piraţi, situaţia în care cineva va fi dat în judecatǎ pentru cǎ a recitat “Zdreanţǎ” pare a fi foarte plauzibilǎ, şi nu foarte departe în viitor.

Sursǎ. TorrentFreak

Cu ocazia acestei zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere au publicat articolul “Web 2.0 versus Control 2.0″ în care apare şi lista “Inamicilor internetului în 2010“, statele cele mai nocive din punct de vedere al libertǎţilor on-line, state precum China, Myanmar, Coreea de Nord, Turkmenistan, Cuba sau Vietnam. Articolul detaliazǎ modul în care aceste ţǎri cenzureazǎ opiniile critice, filtreazǎ conţinutul on-line şi aresteazǎ disidenţi virtuali (doar anul acesta au fost încarceraţi 120 de bloggeri), în contrast puternic cu unele ţǎri (precum Finlanda), unde internetul este recunoscut ca un drept fundamental, ca sǎ nu mai vorbin de libertatea de opinie, a presei sau dreptul la viaţǎ privatǎ. Pe lângǎ lista ţǎrilor represive, R.F.F. au mai identificat şi un numǎr de ţǎri ce prezintǎ o tendinţe similare, de limitare a internetului, printre care se aflǎ şi ţǎri democratice precum Australia şi Coreea de Sud, semn cǎ nici ţǎrile dezvoltate nu au scǎpat de riscul cenzurii on-line. Aceste ţǎri sunt clasate ca fiind “Sub supraveghere“.

Pe lângǎ toate acestea, cu ocazia aceleiaşi zile, Reporteri Fǎrǎ Frontiere, în colaborare cu Google, au acordat Premiul Netizen*, creatorilor saitului iranian Change for Equality, sait care militezǎ pentru schimbarea legislaţiei iraniene discriminatorii la adresa femeilor, şi care a devenit un sprijin pentru activistele anti-regim ce se opun autoritǎţilor de la Teheran.

Meritǎ menţionat şi faptul, cǎ datoritǎ impactului pe care l-au avut noile tehnologii virtuale în lupta pentru democraţie, anul acesta Internetul a fost nominalizat, pe lângǎ alţi 236 de candidaţi, pentru Premiul Nobel pentru Pace, nominalizare sprijinitǎ de Shirin Ebadi – cea care a primit premiul în 2003 – precum şi Nicholas Negroponte. Dat fiind impactul Revoluţiei Twitter din Moldova, precum şi a amplelor mişcǎri post-electorale de stradǎ din Iran, organizate tot prin mediul on-line, este uşor de înţeles de ce unii doresc sǎ acorde internetului Premiul Nobel, iar alţii doresc sǎ-l lege în lanţurile cenzurii, în spatele a cât mai multe filtre şi cât mai multe sisteme de monitorizare.

Vicepreşedintele Google, David Drummond, a remarcat, cu ocazia decernǎrii Premiului Netizen faptul cǎ ne aflǎm la un moment critic în dezvoltarea internetului: “Cu toţiii avem de ales. Putem sǎ permitem implementarea şi proliferarea globalǎ a politicilor represive, sau putem sǎ facem faţǎ acestor provocǎri şi sǎ susţinem dreptul fundamental la liberǎ exprimare”

*) Netizen – cetǎţean al internetului, netǎţean(?)

Vezi şi:

Informaţii detaliate despre fiecare “inamic al Internetului” [click aici]

VIDEO: Jean-Francois Julliard, secretar-general al RFF despre ziua de 12 martie, Ziua Internationala Anti-Cenzura On-line [click aici]

VIDEO: Manifestul de susţinere a Internetului pt Premiul Nobel pt Pace [click aici]

Surse: Reporteri Fǎrǎ Frontiere, blogs.journalism.co.uk, GadgetRepublic, GoogleBlog

Dupǎ cum afirmǎ Christian Engström, europarlamentarul  pirat, “reprezentanţii aleşi din parlament au trimis un mesaj puternic. Am arǎtat faptul cǎ nu acceptǎm secretomania. Am demonstrat cǎ suntem gata sǎ apǎrǎm internetul liber, deschis tuturor. Şi am arǎtat cǎ Parlamentul European nu este un preş”

Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei rezoluţii, iatǎ o parte din textul documentului adoptat:

“1.  subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat [...] că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

6.  invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor[...], înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări[...]

10.  consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape” [legea celor 3 lovituri - notǎ PP],[...]

11.  subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE [...]“

Tratatul de la Lisabona a întǎrit poziţia Parlamentului European, unica instituţie europeanǎ aleasǎ prin vot direct, care se foloseşte de noile sale prerogative pentru a impune voinţa cerǎţenilor în chestiunile comunitare. Dupǎ cum spunea şi Bogdan Manolea, în cazul SWIFT (un alt caz în care PE a pus piciorul în prag pentru a apǎra libertǎţile civile): Parlamentul European “este un instrument mult mai democratic decit Parlamentul nostru si mult mai atent la semnalele cetatenilor sau ale societatii civile”, precum şi o instituţie unde “argumentele aduse chiar conteaza”. PE “vrea sa-si intareasca pozitia de “alaturi de cetateni”, mai ales in conditiile unui euroscepticism crescind” şi e dispusǎ, dupǎ cum spune textul rezoluţiei adoptate, sǎ ia “măsurile care se cuvin, inclusiv [aceea] de a înainta o acțiune în fața Curții [Europene] de Justiție pentru a-și proteja prerogativele”.

Pentru textul integral al rezoluţiei în limba românǎ [click aici]

Surse: Christian Engström, La Quadrature du Net, Bogdan Manolea (Cazul SWIFT)

Alte articole de pe blog legate de subiectul ACTA: [click aici]