Partidul Piratilor » International

Bumerangul Hadopi – pirateria este “sportul” tinerilor francezi

Platon — Sun, 07 Mar 2010 22:36:46 +0000

Motto: “Il est interdit d’interdire” (“Este interzis sǎ interzici”) – slogan, mai ‘68

Franţa, se pare, suferǎ de o dozǎ dulce de ironie, dat fiind faptul cǎ rata pirateriei în ţarǎ este aproape dublǎ faţǎ de alte ţǎri din UE (49% faţǎ de 26% în Marea Britanie sau 27% în Germania), în timp ce nu demult a fost adoptatǎ una din cele mai restrictive legi antipiraterie din lume: celebra lege Hadopi (revizuitǎ şi numitǎ oficial Legea Creaţiei şi Internetului).

Deşi legea intrǎ în vigoare abia în aprilie, se pare cǎ tineretul francez percepe deja partajarea ca un fenomen taboo, ce devine atractiv tocmai pentru cǎ este supus unei prohibiţii. Astfel, tinerii francezi au transformat pirateria într-un “sport naţional” şi se întrec într-un joc de-a “cine sparge cel mai repede programul cel mai complicat”, potrivit ZeroPaid.

Dat fiind faptul cǎ existǎ numeroase modalitǎţi de a ocoli filtrele anti-piraterie, şi “nu trebuie sǎ fii un geniu” sǎ piratezi programe, dupǎ cum declarǎ un student francez, guvernul de la Paris se va trezi cǎ tot efortul sǎu de a stopa pirateria va fi fost în van. Mai ales cǎ datele aratǎ, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Rennes, cǎ de când a fost introdusǎ legea Hadopi, piraţii au trecut pur şi simplu de la sisteme peer-2-peer la servicii de tip cyberlocker (Rapidshare sau Megaupload) – servicii ce nu intrǎ sub incidenţa legii -, dar pirateria n-a scǎzut, ci dimpotrivǎ…

Surse: Zeropaid, Numerama via TorrentFreak

Demonizarea tarilor open-source

Platon — Thu, 04 Mar 2010 10:37:18 +0000

Raportul Special 301 este un document anual destinat guvernului american şi întocmit de cǎtre IIPA (Alianţa Internaţionalǎ pentru Proprietate Intelectualǎ), organizaţie printre ai cǎrei membri se numǎrǎ şi MPAA şi RIAA, iar acest document analizeazǎ “eficienţa [implementǎrii] drepturilor de proprietate intelectualǎ” pe glob. Documentul are şi o secţiune (listǎ) specialǎ cu ţǎri considerate permisive cu cei care încalcǎ drepturile de autor.

Unele criterii pt includerea în acea listǎ sunt însǎ absurde. De exemplu IIPA doreşte adǎugarea Indoneziei pe listǎ deoarece guvernul încurajeazǎ (nu obligǎ, doar încurajeazǎ) adoptarea programelor open-source în cadrul structurilor statului, pentru a reduce cheltuielile bugetare. IIPA considerǎ însǎ cǎ o asemenea recomandare “pur şi simplu slǎbeşte industria softurilor şi submineazǎ competitivitatea pe termen lung deoarece creeazǎ o preferinţǎ artificialǎ pentru companii ce oferǎ programe open-source şi servicii conexe.” Repet, guvernul a emis doar o recomandare, fǎrǎ caracter coercitiv, pentru a reduce costurile şi nivelul pirateriei. Totuşi, IIPA, considerǎ cǎ dacǎ încurajezi instituţiile publice sǎ utilizeze alternative gratis legitime, atunci desconsideri “valoarea creaţiilor intelectuale”.

Astfel potrivit IIPA, doar proprietatea intelectualǎ contra cost meritǎ luatǎ în considerare şi protejatǎ. Dacǎ ceva e gratis, pe model open-source, este în aceeaşi barcǎ cu pirateria, iar Firefox, Ubuntu şi Open Office devin Axa Rǎului în materie de software. Bunǎ logicǎ…

PS. IIPA considerǎ şi Canada o ţarǎ-problemǎ dpdv al proprietǎţii intelectuale. Culmea e cǎ, un studiu fǎcut pe 125 de ţǎri pentru a vedea gradul de protecţie a drepturilor la proprietate a plasat Canada pe locul 12 (SUA e pe 15), iar la capitolul Proprietate Intelectualǎ, Canada e pe locul 13, alǎturi de ţǎri precum Franţa, Noua Zeelandǎ sau Marea Britanie. Studiul avea printre sursele pricipale de date chiar IIPA, aceia care ar pune Canada mai degrabǎ alǎturi de ţǎri precum India, Indonezia, Rusia sau China, spunând cǎ nu protejeazǎ proprietatea intelectualǎ.

Surse: Guardian, GamePolitics, Michael Geist, Freak Bits

Biserica Catolica Braziliana da in judecata Hollywood pentru Piraterie

Platon — Sat, 27 Feb 2010 16:11:07 +0000

Iatǎ încǎ un exemplu ce ilustreazǎ hibele legii drepturilor de autor, dar şi ipocrizia marilor studiouri hollywoodiene.

Cei care au vǎzut filmul “2012″ – sau dacǎ nu, mǎcar trailerul – pot confirma faptul cǎ scena în care forţele apocaliptice ale naturii distrug gigantica statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro este o scenǎ iconicǎ. Se pare totuşi cǎ statuia “Mântuitorului Hristos” se aflǎ încǎ sub incidenţa legii drepturilor de autor, iar pentru utilizarea imaginii acestuia într-un film, Columbia Pictures trebuia sǎ cearǎ acordul Arhidiocezei Romano-Catolice din Rio, deţinǎtoarea drepturilor pânǎ în 2031, când statuia intrǎ-n domeniul public.

Culmea, Columbia Pictures a cerut acordul arhidiocezei, şi, spre deosebire de restul 99% din cazuri, au fost refuzaţi, şi drept urmare, au hotǎrât sǎ ignore drepturile de autor, şi sǎ utilizeze statuia-simbol în film. Drept urmare, Biserica Catolicǎ i-a dat în judecatǎ pentru încǎlcare legii copyrightului.

Suntem curioşi, oare Columbia Pictures ce pǎrere are de cei care descarcǎ “2012″ ilegal de pe internet?

Sursǎ: Yahoo News

Arta ca necesitate si un sistem inovativ de microplati

Platon — Sat, 27 Feb 2010 01:58:00 +0000

Citesc un comentariu interesant pe blogul Drept & Internet, al lui Bogdan Manolea, pe care-l reproduc integral:

“Din punctul meu de vedere (al compozitorului si aranjorului de opera muzicala), consecintele pirateriei pe internet pot fi si bune. Cele mai putin bune sunt evidente pentru noi, creatorii. Se vad lesne in buzunar.

Romania e o piata muzicala dura, in care nu exista cultura de a plati muzica pe care o asculti decat daca e live, desi multe companii maricele ne-au tot dat concerte la fel de maricele moca prin piete si de aici s-a putut observa o descrestere a platitorilor de bilet pentru concerte mai putin mediatizate. In Romania, cumperi albumul daca chiar inseamna ceva pentru tine si mai ales daca ai cu ce sa faci asta. Remember vreunul de curand?

Problema cea mai grava care ar decurge dintr-o reglementare de fier a legilor antipiraterie de pe internet ar fi privarea individului de nevoile sale artistice, care exista si sunt la fel de importante ca cele fiziologice, pe motiv de saracie si produs muzical slab, ceea ce mi se pare inadmisibil ca stat membru UE.

Trupele tip indie vor scoate materiale intotdeauna pentru oameni, casele de discuri nu, ci pentru venit. Si atunci imi permit sa intreb, desi commentul meu a fost putin off topic, nu e bine ca inca avem muzica moca? Si n-ar fi bine sa fie asa pana om avea (if ever) destui bani sa platim ce ascultam? Repet, nu e un lux, e o nevoie.

De ce nu o lege care sa te puna sa platesti tot ce ai downloadat, daca trebe musai pedeapsa? Si poate o suma modica pentru upload, care, sa zicem, faciliteaza pirateria? Poate “furtul” se transforma usor, usor intr-un shopping basket, cu preturi decente care sigur ar atrage responsabilitate.

Nea Ander Tall, Londra”

E foarte posibil ca la întrebǎrile de mai sus sǎ se poatǎ rǎspundǎ pozitiv. Şi, culmea este, cǎ cea mai recentǎ modalitate prin care partajarea ilegalǎ se poate transforma în tranzacţie comercialǎ este propusǎ de un pirat, şi nu oricare pirat, ci Peter Sunde, de la The Pirate Bay. Acesta va lansa în curând (el zice martie a.c.) un site de microplǎţi pentru artişti, numit Flattr, un joc de cuvinte între “(to) flatter” – a flata şi “flat rate” – preţ/sumǎ/ratǎ fix/ǎ. Astfel, un utilizator îşi alimenteazǎ contul Flattr cu o sumǎ fixǎ de bani – 2 euro minim – şi poate dispune de operele multimedia ale diverşilor creatori. Aceşti artişti primesc clickuri pe butoane Flattr dispuse pe saitul lor, iar la sfârşitul lunii acele clickuri se transformǎ în bani. Practick, suma fixǎ iniţialǎ a utilizatorului se împarte în numǎrul de clickuri oferite, şi fiecare felie (de bani) se transferǎ cǎtre artist. Cu cât un artist e mai bun, cu atât primeşte clickuri/bani de la mai mulţi utilizatori.

Pentru o mai bunǎ înţelegere a sistemului (şi în caz cǎ v-am derutat) recomand filmuleţul-trailer de pe YouTube. Meritǎ vǎzut – click aici!

ACTA – noi dezvaluiri si reactii

Platon — Thu, 25 Feb 2010 13:36:44 +0000

Despre ACTA, tratatul antipiraterie ce se negociazǎ în spatele uşilor închise, am mai scris, dar iatǎ cǎ, deşi unii vor ca astfel de discuţii sǎ se ţinǎ în secret, departe de ochii cetǎţenilor ce vor fi afectaţi, totuşi pǎrţi din document scapǎ pe internet.

Un astfel de document, apǎrut la începutul sǎptǎmânii, aratǎ faptul cǎ negocierile merg în direcţii îngrijorǎtoare. În primul rând, furnizorii de internet (ISP) pot sǎ rişte procese civile din cauza materialelor încǎrcate (uploadate) pe internet de cǎtre clienţii lor. Pentru a scǎpa de proces, ei trebuie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ au încercat sǎ previnǎ încǎlcarea legislaţiei drepturilor de autor. Se oferǎ chiar şi un exemplu de astfel de mǎsurǎ, şi anume “întreruperea [...] accesului la serviciile de internet prin systemul sau reţeaua furnizorului, pentru cei care încalcǎ în mod repetat dreptul de autor”, ceea echivaleazǎ cu susţinerea unor mǎsuri de tip “legea celor 3 lovituri”.

Totuşi, în mod surprinzǎtor, au existat reacţii critice, mai ales la nivel european, împotriva acestor mǎsuri prevǎzute în tratatul ACTA. EuroISPA, cea mai mare asociaţie de furnizori de internet, s-au arǎtat foarte îngrijoraţi de faptul cǎ documentul apǎrut recent “indicǎ faptul cǎ mǎsurile discutate pericliteazǎ drepturi fundamentale, dǎuneazǎ dezvoltǎrii sectorului on-line european şi ameninţǎ caracterul deschis al internetului”.

De asemenea, Autoritatea Europeanǎ pentru Protecţia Datelor, Peter Hustinx, cea mai înaltǎ autoritate europeanǎ în domeniul dreptului la intimitate şi viaţǎ privatǎ, a emis un document de 20 de pagini în care criticǎ ACTA. “Deşi proprietatea intelectualǎ este importantǎ într-o societate şi trebuie protejatǎ, nu ar trebui pus deasupra drepturilor fundamentale ale individului, precum dreptul la intimitate şi la protecţia datelor. E necesar sǎ se gǎseascǎ un echilibru corect între protejarea proprietǎţii intelectuale şi dreptul la viaţǎ privatǎ [...]” a declarat Hustinx.

Meritǎ menţionat şi faptul cǎ au existat reacţii şi la nivelul Parlamentului european. Patru europarlamentari au pornit o campanie prin care cer Comisiei Europene sǎ facǎ publice documentele ce ţin de negocierile ACTA. Aceştia, considerând internetul ca un drept fundamental, îşi pun problema în ce mǎsurǎ tratul impune obligaţii în sfera on-line, ca de exemplu, legea celor 3 lovituri. O astfel de politicǎ, spun ei, “ar da companiilor private drepturi ce depǎşesc drepturile forţelor de ordine în lupta lor contra terorismului”.

Pentru mai multe informaţii, Iniţiativa Europeanǎ pentru Drepturi Digitale a creat un paginǎ cu întrebǎri frecvente (FAQ) despre acest nou document. Click aici pentru acces (e în limba englezǎ).

Surse: Michael Geist – ACTA, Michael Geist – EuroISPA, PCWorld, NewEurope, EDRi-Gram

Vezi şi:

ACTA – ce presupune tratatul secret antipiraterie?

ACTA – sau ce se întâmplă când europenii refuză să renunţe la drepturile omului

Allan Ellis, fondator şi administrator al siteului OiNK a fost achitat de justitia britanică

Primul Pirat — Fri, 15 Jan 2010 19:33:00 +0000

La 15 ianuarie 2010 a fost scrisă o filă importantă a conflictului dintre corporaţiile din industria muzicală şi restul lumii. Allan Elis, fondatorul şi administratorul OiNK un binecunoscut tracker de torrente a fost achitat de juriul unei instanţe britanice (cu 12 voturi din 12 posibile) de acuzaţia de conspiraţie în vederea fraudării industriei muzicale. Sentinţa nu mai poate fi atacată.

Din 2004, OiNK şi Allan Elis au fost în prima linie a inovaţiilor din domeniul torrentelor şi au contribuit la răspândirea culturii astfel cum puţini au mai reuşit să o facă. Astfel cu el declara, “am făcut ceea ce face şi Google, am conectat oameni. Nici un fişier de muzică nu a fost găzduit pe tracker.” Ei bine, a conectat destui. Statisticile vorbesc despre 200000 de membri ai site-ului care au realizat 21 de milioane de descărcări.

Avocatul său, Alex Stein a spus în timpul procesului:

“Au folosit siteul (n.n. IFIPI). Proprii lor membri au folosit site-ul pentru a îşi promova muzica şi acum încearcă să-l distrugă. Poate a devenit prea mare pentru ei, poate au găsit o altă strategie de marketing. Nu ştiu. Dar au decis că site-ul trebuie distrus. … Toţi cei de aici suntem acum manipulaţi în cadrul unei strategii de marketing a IFIPI. Dacă cineva a acţionat incorect, atunci ei au făcut-o.”

Ceea ce a început acum 2 ani cu un raid al poliţiei pompos denumit “operaţiunea Ark Royal” şi filmat din toate unghiurile de presa invitată, se termina azi definitiv, cu o victorie a bunului simţ, a dreptăţii, a echităţii şi un şut în posteriorul celor care au încercat să reediteze procesul celor de la Pirate Bay dar nu au mai reuşit să mituiască juriul.

Surse: Torrentfreak , Google şi The Register

Hadopi, prima greşeală

Primul Pirat — Wed, 13 Jan 2010 07:32:29 +0000

De parcă monstruozitatea numită legea celor 3 lovituri nu era de ajuns, cei din conducerea Franţei ţin neapărat să ne demonstreze că iniţiativa lor este fundamental greşită. Vă amintiţi de CD-urile piratate de preşedinţia franceză, de melodiile folosite fără drept, dar acelea erau anultrecut. Nici anul acesta Franţa nu se dezminte.

Înalta autoritate pentru difuzarea operelor şi protecţia drepturilor pe Internet, ale cărui iniţiale sunt tocmai HADOPI, sintagma devenită sinonimul legii celor 3 lovituri, a călcat strâmb la începutul anului.

Hadopi, s-a gândit că au nevoie de un logo şi atunci de ce să nu îşi facă unul , scris frumos, cu un font interesant … care nu era gratuit, era destinat exclusiv France Telecom/Orange şi pentru care nu au platit nimic.

Fontul folosit la realizarea logoului Hadopi se numeste “Bienvenue”, este realizat de designerul Jean-François Porchez pentru France Telecom în anul 2000. Logoul Hadopi, realizat fără acordul deţinătorului dreptului, a fost deja înregistrat la Institutul Naţional de Proprietate Industrială (OSIM-ul lor).

Hadopi şi agenţia care a lucrat pentru ei au declarat ca a fost “o eroare”. Se pune acum întrebarea dacă argumentul “erorii” va funcţiona şi pentru cei urmariţi de Hadopi.

Hadopi ai făcut prima greşeală.

Sursa: Torrent Freak

Lansare single Rednex pe Pirate Bay

Primul Pirat — Fri, 08 Jan 2010 11:53:21 +0000

Rednex. În caz că nu ştiţi cine sunt, o căutare pe Internet după Cotton Eye Joe vă va duce usor la cel mai mare succes al lor. Calitatea muzicii lor nu o discutam, dar în anii 90 au fost o formaţie de succes care a vândut milioane de discuri şi a făcut parte din sistemul clasic de creaţie-distribuţie creat de casele de discuri. Iata ca acum, încercând probabil o revenire, au lansat un single pe o filieră nu ciudată, nu revoluţionară ci vizionară am putea spune. Au lansat un single prin torrente în parteneriat cu Pirate Bay, alăturându-se astfel altor artişti care contribuie la schimbarea modului de a face şi distribui muzica. Single-ul lor poate fi gasit AICI iar lunga explicaţie (poveste/comunicat) dată de ei se afla AICI.

Casele de discuri = adevaraţii piraţi

Primul Pirat — Tue, 08 Dec 2009 09:03:59 +0000

De ieri circula pe Internet vestea unui proces care într-o lume normală trebuie să aibă drept consecinţă o revizuire reală a legislaţiilor cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe. Warner Music Canada, Sony BMG Music Canada, EMI Music Canada, şi Universal Music Canada au fost daţi în judecată în octombrie 2008 de un grup de artişti, care pretind, pe bună dreptate, că inculpaţii au folosit fără drept melodiile lor pe CD-uri compilaţii.

Aceste CD-uri au fost comercializate ulterior, aducând profituri majore caselor de discuri.

Singura măsură luată de inculpaţi a fost să păstreze liste cu cei ale căror opere le-au folosit fără drept. Astfel s-a constat că practica vinderii de CD-uri fără acceptul autorilor a început în 1980 şi continuă şi azi, în condiţiile în care aceleaşi case de discuri cer acum pedepse grele şi deconectarea utilizatorilor care îndrăznesc să folosească melodii în scopuri necomerciale.

Oare utilizatorii ar trebui să se apuce de vândut mp3-uri ca să nu mai fie urmăriţi de casele de discuri? Oare acest tratament inegal va mai continua mult? (Eu cred că nu, şi ne ocupăm de asta.)

Procesul continuă iar inculpaţii au admis până acum că datorează peste 50 de milioane de dolari pentru melodiile vândute fără drept. Pretenţiile artiştilor se ridică însă la 6 miliarde de dolari, cu şanse mari de a câştiga. De altfel suma cerută a fost calculată după acelaşi sistem în care casele de discuri îşi stabilesc pretenţiile faţă de “piraţi”.

Ceea ce semeni, aia culegi? Karma? What goes around comes around? …

Surse:

1. Michael Geist

2. The Star

3. Torrent Freak

Carta Drepturilor Fundamentale pentru Internet – un proiect ambitios al PP

Platon — Fri, 04 Dec 2009 16:26:06 +0000

Partidul Piraţilor, împreunǎ cu Grupul Verzilor din Parlamentul European plǎnuiesc sǎ redacteze o Cartǎ a Drepturilor Fundamentale pentru Internet.

Internetul, prin natura sa liberǎ, a permis noi modalitǎţi de interacţiune între oameni şi de contribuţie la proiecte colective. Astfel, Christian Engström, europarlamentar pirat, a anunţat cǎ doreşte ca redactarea sǎ se facǎ împreunǎ cu multitudinea de utilizatori virtuali, propunînd ca discuţia sǎ porneascǎ de la douǎ întrebǎri:

1. Ce ar trebui sǎ conţinǎ un asemenea text?
2. Din ce texte asemǎnǎtoare pot fi folosite/copiate pǎrţi existente?

A doua întrebare, pe lângǎ argumentul eficienţei – acela cǎ nu are rost sǎ se iroseascǎ energie pe reinventarea unor drepturi – mai ascunde şi un aspect pirateresc în abordare. Remixajul de tip copy/paste este, la urma urmei, o atitudine nativǎ a omului virtual, a celui ce considerǎ cǎ internetul are, şi trebuie sǎ aibǎ în continuare, un rol central în infrastructura societǎţii informatizate.

Christian Engström încearcǎ sǎ schiţeze nişte rǎspunsuri posibile la cele douǎ întrebǎri, oferind un schelet pe care sǎ se poatǎ lucra. Astfel, Carta Drepturilor pentru Internet ar putea avea urmǎtoarele (posibile) capitole:

1. Drepturi Fundamentale. Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului ar trebui sǎ fie respectatǎ şi în mediul on-line, cu accent pe articolul 8 – dreptul la intimitate – şi articolul 10 – libertatea informaţiei.
2. Neutralitatea Reţelei. Operatorii de net ar trebui sǎ ofere o conexiune neutrǎ, liberǎ de orice fel de restricţii asupra conţinuturilor, saiturilor, platformelor sau asupra tipurilor de echipamente care pot fi conectate.
3. Simple conducte de informaţii. În schimbul neutralitǎţii reţelei, furnizorii de internet nu ar trebui sǎ fie traşi la rǎspundere pentru informaţia transmisǎ de cǎtre clienţii lor.

De asemenea, printre textele ce pot fi folosite ca sursǎ de informaţie, se numǎrǎ Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului, propunerea legislativǎ a Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC) din SUA, despre care am menţionat într-un post anterior, sau alte propuneri legislative, legi existente, sau sugestii din partea diverselor grupuri interesate de existenţa unor drepturi fundamentale de care sǎ beneficieze internautul – ca de exemplu recentul Manifest spaniol.

Am deschis un topic pe Forumul Partidului Piraţilor din România cu aceastǎ temǎ, unde oricine poate contribui, sau de asemenea, puteţi lǎsa comentarii pe blogul lui Christian Engström, europarlamentarul nostru din partea PP Suedia.