Nu demult, preşedintele Franţei, domnul Sarkozy a încercat să promoveze o lege, care avea ca fundament teoria celor 3 greşeli. Astfel, cei prinşi că încălcau legea, adică “piratau” materiale prin intermediul Internetului, erau deconectaţi de la reţea.

Prostia era atât de mare încât Parlamentul European a adoptat un amendament care putea împiedica statele membre să emită astfel de aberaţii legislative. Încă de pe atunci, deconectarea unui individ de la reţea a fost considerată o încălcare a drepturilor omului.

În Franţa legea trecuse de Parlament, cu tot cu prevederile incriminate, dar o plângere la Curtea Constituţională a dus la declararea ca neconstituţionale a prevederilor privind deconectarea, pe motivul că accesul la informaţie, respectiv la Internet este un drept fundamental al omului care nu poate fi îngrădit.
Poate părea incredibil dar domnul Sarkozy a pus interesele producătorilor de muzică şi film mai presus decât drepturile cetăţenilor propriei ţări şi a perseverat în promova o lege identică, cu tot cu prevederile privind deconectarea. Legea a trecut de Senat, cu toată opoziţia luptătorilor pentru drepturile omului şi a partidelor de stânga.

De data aceasta, artificiul juridic consta în faptul că deconectarea se dispune de către un judecător, în procedură de urgenţă.

Oare limitarea drepturilor garantate prin aderarea la Convenţia Drepturilor Omului este constituţională în Franţa?
Oare nu există limită în foamea de bani a unora? Oare francezii vor mai tolera mult această ipocrizie?