Vă povestesc azi despre evenimente ce s-au petrecut în anul 2008, nu numai pentru că ele demontează una dintre marile mincini corporatiste dar şi pentru că arată adevăraţii creatori pot vedea dincolo de  prejudecăţi şi câştiga astfel mai mult decât bani.

Probabil numele Paulo Coelho vă este cunoscut. Acum câţiva ani era o modă să discuţi despre ultimele lui cărţi şi chiar părea că este insigna intelectualului să afirmi că ai citit tot. Desigur fenomenul a avut şi un revers, la un moment dat unii s-au săturat şi au început să susţină că lucrările lui nu a de fapt o valoare culturală iar cei care le citesc de fapt încearcă doar să vopsească gardul din faţa inculturii. Dar, nu calitatea scrierilor sale sau gradul de popularitate este subiectul de azi, ci faptul că în anul 2007, Paulo Coelho a şi-a făcut blog şi a pus la dispoziţie, în mod gratuit o parte din cărţile sale, traduse în mai multe limbi. În 2009 el ales să se autodenumească Piratul Coelho tocmai ca o recunoaştere a valorii pe care o are libera distribuţie a informaţiei.

În mod previzibil, scrierile s-au răspândit fulgerător şi au apărut chiar şi torente (puse de Coelho) cu ele.  Aţi zice că acest autor şi-a făcut un mare rău dacă este să ne luam după susţinătorii actualei forme a drepturilor de autor. Ei bine, cifrele zic altceva, iar explicaţia este pe cât de simplă pe atât de greu de înţeles de sistemul corporatist.

După cum afirmă chiar el:

“Ţelul unui autor este să fie citit. Banii sunt secundari…Eu cred că atunci când un cititor are posibilitatea să vadă câteva capitole dintr-o carte , el sau ea vor putea ulterior să cumpere cartea. … În zilele acestea oamenii sunt încurajaţi să scrie, să îşi facă bloguri, iar industria a găsit deja în acest mod  câţiva autori talentaţi … O carte (tipărită) este uşor de transportat şi purtat oriunde. Să citeşti pe monitor este obositor şi este uneori mai scump să printezi o carte decât să o cumperi de la librărie”

Afirmaţiile lui sunt susţinute de faptul că el continuă să vândă mai mult de 100 de milioane de cărţi tipărite în fiecare an. De altfel premisa de la care porneşte este simplă: autorul unei cărţi bune pe care ai avut ocazia să o citeşti, chiar şi în ediţie electronică, are şanse să vândă mai multe exemplare din următoarea sa carte. Desigur autorul unei înşiruiri de caractere fără calitate nu va mai vinde nimic. El trebuie să se bazeze pe faptul că reuşeşte să îşi însele primii cumpărători.

Unul dintre editorii săi a înţeles oportunitatea şi oferă spre citire în mod gratuit câte o carte la fiecare 9 luni. De altfel, populariatea de care se bucură autorul, şi datorită liberei circulaţi a cărţilor sale a dus la urcarea volumului Alchimistul în topul New York Times Bestseller al  celor mai bine vândute cărţi de pe locul 9 pe 6.

Ştiţi că ecranizarea unei cărţi aduce mulţi bani autorului dar poate ăncă nu ştiţi ce a făcut Piratul Coelho. A rugat pur şi simplu utilizatorii de Internet să facă un film după romanul “Vrăjtoarea din Portbello”.  Au existat mai multe încercări dar “The Experimental Witch” a ajuns să fie prezentat la festivalurile de film de la Roma si Cannes, dovedind încă o dată că rezervorul de creativitate umană este încă departe de a se fi golit.

Coelho este un autor în pas cu vremea şi a înţeles că legătura cu cititorii şi oferirea de cărţi spre descărcare gratuită este noul model de a face afaceri. Indiferent de  aprecierile fiecăruia asupra calităţii operei sale, este cert că a demonstrat în practică cum pirateria aduce profit creatorului.

Un articol inspirat de “Best selling author turns piracy into profit”