În 12 noiembrie a.c. locuitorii orǎşelului american Coshocton, OH, s-au trezit cu serviciul de internet wireless suspendat, şi nu datoritǎ unor defecţiuni tehnice. Celebrul MPAA a forţat autoritǎţile din oraş sǎ opreascǎ acest serviciu datoritǎ faptului cǎ o singurǎ persoanǎ, din aproximativ 100 de utilizatori, îşi descǎrca un film în mod ilegal. (Tot în luna noiembrie, patronii unui bar britanic au fost amendaţi cu suma de 8850 euro fiindcǎ prin reţeaua lor de wireless gratis cineva a descǎrcat materiale sub copyright)

Repet: un întreg oraş a avut de suferit din cauzǎ cǎ cei din industria cinematograficǎ sunt de pǎrere cǎ mai bine suferǎ 100 de nevinovaţi decât sǎ le scape vreun utilizator neplatnic.

Întrebarea se pune în felul urmǎtor:
Dacǎ pe timp de rǎzboi, pedeapsa colectivǎ este interzisǎ ferm şi fǎrǎ drept de apel de cǎtre A Patra Convenţie de la Geneva – Articolul 33 – atunci de ce pe timp de pace, în societǎţile avansate, aceastǎ practicǎ odioasǎ poate fi utilizatǎ de industria cinematograficǎ cu cea mai mare dezinvolturǎ?

Sursǎ: BoingBoing şi ZDNet UK