Industria muzicală britanică a găsit o nouă portavoce în campania împotriva artiştilor care îndrăznesc să arate adevărul despre abuzurile făcute în numele lor.

O domnişoară Lily Alen, cântăreaţă cu un oarecare succes, deşi personal nu pot numi o melodie de-a ei,  şi-a făcut blog şi a început să-i critice pe artiştii care se alătură “piraţilor” şi să tune şi fulgere împotriva file sharing. Desigur, scopul blogului nu era să ne reveleze gândurile domnişoarei, ci de a publica un unic articol, care să contrabalanseze campania lansată de artiştii britanici împotriva copyright-ului. Ca orice blog acesta trebuia să aibă conţinut dar cel care l-a făcut, poate chiar “artista”, nefiind de pe plaiurile mioritice nu ştia zicala “fă ce zice popa, nu ce face popa”. Desigur poate ar fi trebuit să audă de “fă ceea ce predici” (practice what you preach), dar să vedem totusi ce practică ea. Dragii mei, domnişoara nu piratează, ea plagiază! Pe blogul ei, articolul 50 Cent Piracy is part of the marketing este publicat la 20 septembrie ca şi cum i+ar aparţine, dar în realitate articolul era publicat la 14 septembrie pe un alt blog, sub semnatura lui Michael Masnik. Hmmm…Campioana copyrightului este plagiatoare! De fapt de ce să ne miram. Ipocrizia , făţărnicia şi nesimţirea sunt de fapt fundamentele pe care susţinerea actualei legislaţii a copyright-ului se bazează. Tupeul fără limite este ceea ce le-a adus miliarde, şi tot tupeul îi ajută să facă altele.  Oare cum să le răspunzi unor asemenea oameni. Oare cum ai putea să mai asculţi un astfel de “artist” când ştii cât de ipocrit poate fi …

Lily Allen, ai fost prinsă cu pantalonii în vine!