Începând cu acest post o să inaugurez o nouă secţiune ce va încerca să vă ofere câteva exemple concrete în care vechile principii ale copyrightului au fost date la o parte, rezultatele fiind maxime pentru inventator/artist şi cumpărător.
Prima situaţie este cea a industriei muzicale, unde o serie de trupe au reuşit să iasă din sfera de influenţa a caselor de discuri (care de multe ori încearcă să impună stilul trupelor pentru a-şi maximiza câştigurile, distrugând originalitatea). Nu este vorba de underground, ci de nişte nume cu greutate care, folosindu-se de sumele câştigate în trecut şi susţinerea fanilor au experimentat cu noi metode. Aici apare prima problemă a sistemului: nu pare să existe un punct de plecare pentru cei “mici”. O soluţie este cea propusă de Trent Reznor, omul din spatele proiectului muzical Nine Inch Nails.(NIN)
Domnul Reznor s-a aflat într-un lung război cu Universal Music Group, faţă de care a încercat mereu să deţină o oarecare autonomie încă din momentul când a cerut ca pe albumele sale să fie recunoscut brandul sau , “Nothing Records” drept casă de discuri. În cadrul unui concert în Australia s-a adresat direct publicului, îndemnându-i să “fure” muzica de pe net şi să refuze să cumpere CD-urile din magazin. În timpul altor concerte erau oferite publicului un număr de Memory Stickuri ce conţineau piese de pe albumele ce aveau să apară la o calitate foarte ridicată şi se încuraja libera circulaţie a acestora pe net.
În cele din urmă s-a desprins total de UMG şi şi-a înfiinţat propria casă de discuri , the Null Corporation, cu totul neobişnuită faţă de ceea ce există în acest moment: prima lansare a fost a unui album cu 4 discuri:primul disc gratuit pentru download, discurile 2,3,4 disponibile la preţuri foarte mici. Doritorii puteau comanda una din versiunile de colecţie, la preţuri mai mari in funcţie de conţinutul auxiliar (postere,bookleturi,etc). Următorul album, The Slip, a fost lansat gratuit pentru download. Sursele pieselor, în formatul specific pentru Garage Band au fost oferite public pentru download, spre remixare.
In 2008 a produs pentru artistul Saul Williams albumul “The Inevitable Rise and Liberation of NiggyTardust!” căruia i-a făcut reclama pe siteul NIN. Exista opţiunea de a downloada gratuit albumul sau de a dona 5$ în sprijinul artistului.
Astfel, un nume greu al muzicii susţine lupta împotriva monopolului caselor de discuri şi promovează pe cei aflaţi încă la început. Un asemenea model pare greu de imaginat pentru scena muzicală autohtonă; trupele cu renume sunt conştiente însă că singurul mod de câştiga din muzica lor este prin intermediul concertelor. Cel mai bun exemplu în acest sens este trupa Lună Amară care s-a desprins de casa de discuri Rotton şi a lansat independent al treilea album.
Si Radiohead au facut o chestie faina…dupa ce s-au luptat sa scape de casa de discuri au postat un album intreg pe pagina lor de net pe care puteai sa-l downloadezi alegandu-ti singur pretul. Faza misto e ca puteai pune si…zero.
Exemplul Radiohead (si un numar de trupe de pe la noi) urmeaza sa-l tratez in partea a 2-a. Aici am insistat practic pe modul in care NIN au creat o casa de discuri virtuala. Modelul de free download este unul aplicabil si pentru filme, nu doar pentru muzica, si e o tema pe seama careia se poate discuta mult.
Noa ce sec. Dupa modelul celui din Suedia ?
O mica precizare: Radiohead au oferit albumul free of charge la o calitate ceva mai slaba.
Hey, problema mie mi se pare pusa prost. Hai sa fim sinceri – daca vrei sa asculti o piesa buna (nu vb de ra***urile romanesti) o sa iti cumperi CD-ul original. Eu nu prea am gasit pe net muzica in format .flac (cu cateva exceptii). O a doua problema e alta: de la Nightwish (de exemplu) imi place o singura melodie – de ce sa cumpar tot albumul ? Pune tata albumul pe site – cu pret de 5-10 centi melodia (high quality) – ia sa vedem: se cumpara sau se pirateaza ? Dar undeva au si ei dreptate: tot manelistul sta pe DC si trage urlaturi, dupa care le asculta la maxim in masina si este impuscat ca prostu de politistu’ cu timpanul agresat … Deci se considera filesharing-ul pericol public …
cu ceva timp in urma am spus un punct de vedere. trebuie sa fi membru al acestui partid, sau au posibilitatea si ceilalti internauti sa-si spuna parerea? …sper sa nu fie si o idee imprumutata din afara dar cu circuit inchis. .:202:.
Ceea ce nu ai observat este ca intre 31 iulie si 01 august blogul a disparut…iar backupul a recuperat doar informatiile de la data de 30 iulie. Cu parere de rau si comentariul tau era printre ele. Trag speranta sa nu mai avem astfel de incidente tehnice.
Imi amintesc comentariul tau Ac de cusut(lung si elaborat,cu cateva exemple concrete) si chiar am dat un raspuns atunci, din pacate, cum a mentionat si Primul Pirat, au fost cateva dificultati tehnice. Tu considerai atunci ca ar trebui sa propunem cateva liste cu software GNU sau la pret redus ca o alternativa(asta pe langa o insiruire a catorva exemple de download direct,gratuit si legal de muzica). Raspunsul care l-am dat este ca eu cel putin consider ca o organizatie (gen PiratByranul suedez) ar trebui sa se ocupe de asa ceva, in timp ce un partid, precum PP trebui sa sustina si sa aplice aceste propuneri.
Totusi daca formatiile se ocupa si de distributie (chiar daca asta inseamna doar sa puna piesele pe site), asta implica si niste costuri. Daca pur si simplu le-ar pune in share de pe computerele lor cateva zile dupa “lansare” si apoi ar lasa oamenii sa si le “distribuie” unii altora, n-ar mai fi vorba de niciun fel de costuri, iar tot ce-ar primi ca “donatii” s-ar traduce in profit. (Doar c-ar trebui sa faca sa fie si la-ndemana oricui sa le trimita ceva, inclusiv a celor fara carte de credit!)
@Cavalary, deja de ceva timp, in afara, multe case de discuri, formatii isi pun pe propriile siteuri, creatiile artistilor spre download/descarcare, si toate astea FREE, din RESPECT fata de fani sau alti admiratori! Cel putin eu cunosc din domeniul Dark Ambient Industrial… In primul rind cei care se imbogatesc sint Distribuitori si dupa aceea labelurile. Din cite s-a spus, in mod special de catre cei din UK, Olanda, zona Scandinavica etc., in mare parte produsele muzicale ar trebui sa coste putin, ca sa isi poata permite cit mai multa lume sa le achizitioneze, deoarece acum, cind totul se gindeste la nivel global, acel produs [cd/dvd] sa fie la indemina oricui si sa nu fie noevoit sa apeleze la tot felul de forme de subtilizare a materialului repsectiv si 3, ceea ce dupa parerea mea este cel mai important si nu se doreste sa se spuna, rediscutarea, revizuirea legii dr. de autor la nivel UE, global. Acel fenomen daca pot spune asa, cu scaderea preturilor sau o atentionare a caselor de discuri/distributie, a pornit din Olanda [in anii 1980] odata cu lansarea CDului! In perioada respectiva pretul unui CD era intre 18-20 $; destul de scump pt acea perioada. Din aceasta tara au plecat si-n alte parti primele produse pirat [calitatea lor fiind egala cu cea a produsului original! posed un astfel de produs si stiu ce vorbesc!!!]: casete audio, VHS’s CD’s, toate acestea fiind un razboi fatis dus impotriva politicii de preturi practicate de anumite case de discuri din vremea respectiva; deci nu din tarile emergente asa cum unii incearca sa ne vire pe git aceasta gogoasa… bine dupa 1994, Bulgaria devanseaza…
Cei care sint pasionati de genul Dark Ambient-Industrial, pot intra pe siteul casei de discuri, NULLL Records [UK] – http://www.nulll-void.com/ , aici pot gasi multe trupe (intr-adevar din zona underground) ce pot fi descarcate la o calitate buna (320 kbps), totul LEGAL, FREE!!! Recomand trupa, DREAMS OF DYING STARS (sau http://www.archive.org/details/DODS_Stardance); de asemenea, la casa de discuri, Mirakelmusik [Suedia], http://www.mirakelmusik.se/ sau puteti asculta pt. o prima impresie daca doriti sa descarcati ceva si pastrati, http://www.myspace.com/mortesium.
Nu doar in zona Dark Ambient sunt trupe care ofera propria muzica for free. Daca cautati cu atenite veti gasi zeci de netlabel-uri (Headphonica, Clinical Archives, Insubordinations, Nu Terrain, Beep! BEEP!, s.a.m.d) care s-au infiintat tocmai pentru a evita “zgarcenia” marilor case de discuri. E drept, nu veti gasi nume mari gen Radiohead, Al Di Meola, John Abercrombie. Insa, veti avea surprize de proportii in ce priveste calitatea si cantitatea de muzica buna care se gaseste FREE. Si daca va place unul din artisti/albume puteti comanda CD-ul sau pur si simplu puteti dona niste bani. Unele albume sunt doar in format mp3 la 320, insa sunt destui si cei care ofera in format FLAC (cei de la Phonocake de ex.).