Argumentele împotriva piraţilor fac deseori apel la compasiunea şi grija pe care pretinşii oameni de bine o au faţă de autorii unor opere. Acestea fiind spuse, am încercat să fac o analiza a istoricului drepturilor de autor în România şi a modului în care protecţia acestora sa modificat pe parcursul timpului. Nu am pretenţia că este o analiză completă, dar citind actele normative care de-a lungul timpului au echilibrat interesul general cu protecţia creatorilor, am constat că interesul economic al unor grupuri ce nu aveau nici o legătură cu creaţia a devenit din ce în ce mai evident în timp, în dauna autorilor dar şi a consumatorului.
Astfel, în ultimii 100 de ani, durata protecţiei operelor după decesul autorului a crescut, de la 30 de ani în 1923 la 50 de ani în 1956 şi la 70 de ani în 1996.
În cazul în care nu existau moştenitori, în 1923 operele treceau în domeniul public şi puteau fi răspândite spre informarea societăţii. Din 1950 încep să apară primele forme asociative ale creatorilor, organizaţii al căror scop nu era creaţia ci gestiunea drepturilor patrimoniale, inclusiv după decesul autorilor în cazul în care nu existau moştenitori. Însuşirea unor drepturi şi scopul evident mercantil devin evidente o data cu apariţia Legii nr. 8/1996 care pe larg descrie pleiada de drepturi pe care organismele de gestiune colectivă le au. Şi potrivit noii legi, organismele care nu au avut nici o contribuţie la creaţie şi al căror rol este de a colecta banii care se cuvin pe timpul vieţii autorilor (oprind un procent revoltător de mare din ei), devin titulare ale drepturilor de autor şi câştiga în continuare.
Se vede în mod clar cum interesele de grup au prevalat în faţa celor generale ale societăţii şi astfel circulaţia informaţiei este îngrădită.
Un exemplu care a avut un impact major este cel al poeziilor de la serbările copiilor.
Legile din 1923 şi 1956 permiteau în mod expres recitarea poeziilor la serbările şcolare precum şi folosirea unor opere în manuale, fără plată pentru titularii dreptului de autor. Oare poate cineva să aibă atât tupeu şi nesimţire încât să vrea să scoată bani din serbări şi să condiţioneze răspândirea culturii în societate prin manualele şcolare de interesele or financiare?
Răspunsul este DA. Au avut acest tupeu când prin legea din 1996 au transformat în infractor orice copil care recită o poezie la serbare fără ca titularul dreptului de autor să şi manifeste acordul şi să primească bani.
Ţineţi minte că spuneam despre protecţia drepturilor de autor că există pentru a încuraja autorul să creeze şi astfel să contribuie la dezvoltarea societăţii. La ce dezvoltare contribuie nesimiţii care au interzis poeziile de la serbări? La ce dezvoltare contribuie cei care cer sume prohibitive pentru că în manuale să apară o poezie?
Nu trebuie să ma credeţi pe cuvânt. Vă redau mai jos extrase din toate cele 3 legi despre care am vorbit şi vă puteţi convinge singuri. Veridicitatea textelor poate fi uşor verificată, ele se găsesc pe Internet (şi potrivit legii actuale textele actelor normative nu pot face obiectul drepturilor de autor).
| Situatia analizata | Anul 1923 – Legea nr.126 | Anul 1956 Decretul nr. 321 | Anul 1996 – Legea nr. 8 |
| Durata dreptului de autor si transmiterea dupa decesul autorului | Autorii de tot felul… se vor bucura în tot timpul vieţii, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traducerile, adaptările şi reproducerile în orice mod, a exploata singuri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le dărui sau a le transmite altora prin testament.
După moartea autorului, moştenitorii săi în gradul prevăzut de prezenta lege, precum şi cesionarii lor, se vor bucura timp de 30 de ani de aceleaşi drepturi de cari s-a bucurat autorul. În cazul când după moartea autorului, moştenitorii sau cesionarii lor nu editează operele acestora timp de 3 ani, ministerul artelor are facultatea să facă aceasta, beneficiile împărţindu-se după scoaterea cheltuielilor, în mod egal, între moştenitori sau cesionari deoparte şi ministerul artelor de alta. După trecerea celor 30 ani de la moartea autorului, opera sa cade în domeniul public, oricine fiind liber a o reproduce şi exploata. |
La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moştenire, potrivit Codului Civil, însă numai pe următoarele termene:
a) soţului şi ascendenţilor autorului, pe tot timpul vieţii fiecăruia; b) descendenţilor, pe timp de 50 ani; c) celorlalţi moştenitori, pe timp de 15 ani, fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moştenire. Cu excepţia cazurilor prevăzute la art 7 . lit. a, b, c durata dreptului patrimonial de autor este limitată la 50 de ani de la apariţia operei, în cazul cînd acest drept aparţine unei persoane juridice. La moartea autorului, sau, în cazul unei opere comune a vre-unuia dintre coautori, sarcina de a apară paternitatea, inviolabilitatea şi justa folosire a operei acestuia revine uniunii sau asociaţiei respective de creatori sau, în lipsa acesteia, organului de stat competent. La expirarea termenelor prevăzute la art. 6 şi 7 sau, în lipsa de moştenitori, din momentul morţii autorului, dreptul patrimonial de autor se stinge. |
Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie. |
| Posibilitatea de a recita in public o opera | …nu constituie o atingere a dreptului de proprietate:
Recitarea în public de poezii sau bucăţi literare, la serbări şcolare, reprezentaţii oficiale sau lecturi publice, alcătuite de societăţi de cultură populară sau în scopuri de binefacere, cu sau fără plată. |
Sînt permise fără consimţămîntul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii respectîndu-se însă celelalte drepturi ale acestuia:
- reprezentarea, executarea, recitarea sau expunerea operelor dramatice, muzicale, coregrafice, literare sau ştiinţifice în cadrul activităţii obişnuite a şcolilor, organizaţiilor de masă, precum şi a aceleia a caselor de cultură şi a căminelor culturale în cazurile şi condiţiile prevăzute prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri; |
Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a opere…
Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a operelor nu se consideră epuizat prin nici un act de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului. |
| Posibilitatea de a folosi o opera pentru manuale scolare | …nu constituie o atingere a dreptului de proprietate:
Reproducerea în cărţile didactice: antologii, crestomaţii, publicaţii pentru cultura şcolarilor, cărţi de citire, compoziţii, gramatici, dicţionare etc., de pasaje izolate, poezii şi mici bucăţi literare sau ştiinţifice, în întregime sau rezumate, cu obligaţia arătării numelui autorului şi titlului lucrării din cari s-a făcut reproducerea sau rezumarea; |
Sînt permise fără consimţămîntul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii respectîndu-se însă celelalte drepturi ale acestuia:
- publicarea, chiar integrală a operelor literare, muzicale sau ştiinţifice ori reproducerea operelor de artă plastică în manuale didactice, cursuri universitare, culegeri sau alte asemenea lucrări destinate învăţămîntului, cu excepţia operelor care au fost comandate special în acest scop şi pentru care autorul păstrează dreptul de remuneraţie; |
Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
- utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; |
Twitter
Facebook
RSS
Sa sti ca ajuta lizibilitatea un “padding:4px” la style la tabel, sau direct cellpadding=”4″ in tagul “table”…
arrrgh
Si io care credeam ca suntem mai extremi, dar se pare ca tot ce vrem este intoarcerea catre standardele din 1923
Traiasca regele!
materialul prezentat omite legislatia internationala, Conventia de la Berna, Directiva CE referitoare la durata drepturilor patrimonial. Romania nu a prelungit durata de protectie in afara unui cadru juridic international.
Exemplul cu scolarii care recita o poezie este neadevarat. Art. 33 prevede in mod expres ca nu este necesara autorizarea autorului si nici plata vreunei remuneratii pentru acea utilizare.
Bine ai venit Laurentiu,
Da, nu se vorbeste de legislatia internationala aici dar cred ca am spus pe undeva ca ne-am alineat la o serie de acorduri care prevad termene intre 50 ani (Berna) si 70 ani (93/98/EEC), ceea ce nu este o scuza pentru cei care azi ne conduc. Ceea ce se reproseaza statului roman (respectiv legiuitorului) este ca in calitate de parte putea sa negocieze mai bine participarea la respectivele tratate, sau putea obtine derogari de le aplicarea unor directive, dar…interesele comerciale au fost mai puternice decat interesul general. Ceea ce se poate face in continuare este sa se incerce o renegociere a unor acorduri, iar in privinta directivelor UE…suntem stat membru, putina initiativa si coloana vertebrala nu strica.
Referitor la art. 33 din Legea 8, nu sunt de acord ca el permite recitarea integrala a unei unei poezii la serbarea scolara. In cele 2 legi anterioare aceasta exceptie era in mod expres prevazuta, in timp ce art. 33 alin. 2 din actuala lege nu mai are exceptia si nici un paragraf care sa poate fi interpretat in acest sens. Desigur, suntem deschisi oricarei interpretari a actualei legislatii care sa contrazica opinia noastra, si ne-am bucura sa fie asa.
.
Atrag in mod deosebit atentia asupra art. 33 alin 1 lit. c) si g) care face trimiteri al invatamant dar limiteaza la article izolate, fragmente de opera si/sau folosirea exclusiva in procesul de invatamant/activitatile unitatilor de invatament, respectiv nici o mentiune referitor la serbarea care nu e inclusa in procesul de invatamant (nu face parte din curricula/programa) si nu este o activitate specifica a unei unitati de invatamant ci un eveniment festiv cu caracter public. In schimb la acelasi alineat, lit. h), se permite folosirea la ceremonii religioase si oficiale
Pentru ca toti sa vada despre ce e vorba redau integral continutul art. 33 din Legea 8/1996:
Art. 33 – (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.
(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condiţiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) şi la alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul.
PS Ce se mai aude de consultarile alea…noi utilizatorii si MC am venit cu propuneri si am manifestat deschidere spre dialog…ceilalti prefera procesele.
Oricum avem vesti: s-a infiintat Copyratul Roman, asociatie neguvernamentala, care va fi mijlocul prin care ne vom implica putin mai mult ca pana acum.